Nikolai Șcebeko

Nikolai Șcebeko
Date personale
Nume la naștereНиколай Игнатьевич Шебеко
Născut15 decembrie 1834
Imperiul Rus
Decedat24 decembrie 1904
Imperiul Rus
PărințiIgnaty Shebeko[*][[Ignaty Shebeko |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria Ivanovna Goncharova[*][[Maria Ivanovna Goncharova |​]] Modificați la Wikidata
CopiiVadim Shebeko[*][[Vadim Shebeko |​]]
Șebeko, Nikolai Nikolaevici[*][[Șebeko, Nikolai Nikolaevici (Russian diplomat (1863-1933))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Al 16-lea guvernator al guberniei Basarabia
În funcție
3 iunie 1871 – 27 februarie 1879
Precedat deEgor Gangardt
Succedat deEvgheni Iankovski
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Nikolai Ignatievici Șcebeko (Șebeko)[1] (în rusă Николай Игнатьевич Шебеко; n. 15 decembrie 1834 – d. 24 decembrie 1904) a fost un general de infanterie, senator și membru al Consiliul de Stat al Imperiului Rus, guvernator al Basarabiei între anii 1871 – 1879.

Biografie

Șcebeko a studiat la Universitatea din St. Petersburg. Serviciul militar l-a început ca cadet, în noiembrie 1855 în a 4-a divizie a Regimentului cavaleresc de gardă⁠(ru)[traduceți]; în 1856 a fost ridicat la rangul de cornet, în 1859 – locotenent.

Din 1861 – colonel și aghiotant al statului major al Corpului separat de jandarmerie⁠(ru)[traduceți], din 1866, aghiotant al șefului poliției, P.A. Șuvalov.

În 1871, a fost promovat la gradul de general-maior și numit guvernator al Basarabiei.

În 1879, „în semn de recunoaștere a muncii sale speciale efectuate pentru gestionarea gubernia Basarabia, și activități utile pentru ajutorarea soldaților răniți și bolnavi în timpul ultimului război cu Turcia”, i-a fost acordat Ordinul Sfântul Vladimir de gradul 2.

În 1879–83 ani, a făcut parte din staff-ul Ministerului imperial de Interne, în 1883, a fost trimis în gubernia Voronej pentru a organiza măsuri de combatere a lăcustei.

La 6 aprilie 1887 a fost promovat la gradul de locotenent-general și numit ministru-adjunct al Afacerilor Interne, șef al poliției și comandantul unui corp special de jandarmi.

Pe 30 august 1890 a devenit senator, iar la 22 iulie 1895 – membru al Consiliului de Stat cu privire la Departamentul de Afaceri civile și religioase.

În 1900, a fost promovat la gradul de general de cavalerie.

Familie

Din 1860 a fost căsătorit cu Maria Ivanovna Goncharova (1839-1905), fiica unui general maior I. N. Goncharov. Copiii lor:

  • Nicolai (1863-1953), diplomat, ambasador în Austria-Ungaria.
  • Vadim (1864-1943), general-maior, primarul Moscovei.
  • Elizabeta (1861-1932), căsătorită cu L.N. Baumgarten.

Note

  1. ^ Наместники, губернаторы Бессарабии

Bibliografie

  • Альманах современных русских государственных деятелей. — СПб.: Тип. Исидора Гольдберга, 1897. — С. 158.
  • Федорченко В. И. Императорский Дом. Выдающиеся сановники: Энциклопедия биографий: В 2 т. — Красноярск: БОНУС; М.: ОЛМА-ПРЕСС, 2003.