Muzeul Feroviar Ghimeș-Făget

Muzeul Feroviar Ghimeș-Făget
A 30-as számú vasúti őrházban
Înființat  Modificați la Wikidata
LocațiaCantonul 30 din satul Ghimeș, comuna Ghimeș-Făget, județul Bacău
TipulIstorie modernă feroviară
FondatorBilibók Ágoston
CustodeBilibók Ágoston
ProprietarConsiliul Local Ghimeș-Făget
Transport publicCalea ferată Ciceu – Adjud
DN12A
Muzeul Feroviar Ghimeș-Făget se află în România
Muzeul Feroviar Ghimeș-Făget
Location within România
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Muzeul Feroviar Ghimeș-Făget este un muzeu situat în incinta Cantonului 30 (în maghiară A 30-as számú vasúti őrházban) din satul Ghimeș, comuna Ghimeș-Făget, județul Bacău, care, expune o colecție referitoare la activitatea feroviară de dinainte și de după Primul Război Mondial.[1]

Descriere

   Vezi și articolul:  Pasul Ghimeș-PalancaVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Colecția, al cărei deținător este un fost angajat feroviar, Bilibók Ágoston, conține exponate precum aparatură sau instrumente feroviare, uniforme, documente, fotografii de epocă, embleme și mărci din perioada 1885 până în prezent.[1]

Clădirea cantonului, care a aparținut societății feroviare regale ungare,este situată lângă fosta graniță estică a Regatului Ungar de dinaintea Tratatului de la Trianon,[2] la câțiva metri de aceasta[3] și respectiv, la 2 km de gara din Ghimeș.[4] În fața clădirii a fost edificat Monumentul istoric al tuturor maghiarilor, format din cinci stâlpi funerari sculptați în lemn. Aceștia reprezentă statul ungar cu cele patru zone istorice pe care le-a pierdut în urma respectivului tratat,[5] dar care și-au câștigat libertatea națională.[6]

   Vezi și articolul:  [[]]Vezi și articolele Destrămarea Austro-Ungariei și Unirea Transilvaniei cu RomâniaVezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

În prezent, cantonul, lângă care se află ruinele cetății Rákóczi și coroana maghiară edificată din pietre cu ocazia reanexării Transilvaniei de Nord, este un obiectiv comemorativ pentru populația maghiară,[2] aici aflându-se ceea ce maghiarii numesc granița de o mie de ani. Obiectivul este vizitat cu ocazia pelerinajului de Rusalii.[7]

Istoric

Clădirea

Clădirea, în 1914, în partea stângă a imaginii. încadrată deasupra de Cetatea Rákóczi și în dreapta de podul feroviar de peste râul Trotuș.

Zona este traversată de calea ferată Ciceu – Adjud, edificată între România și Austro-Ungaria.[8] Proiectantul clădirii a fost inginerul maghiar Ferenc Pfaff (1851–1913),[2] aceasta având indicativul Cantonul numărul 30[5] și fiind construită lângă calea ferată și lângă șoseaua ce făcea legătura dintre Moldova și Transilvania[4] în perioada 1896-1897, drept parte a căii ferate Miercurea Ciuc – Ghimeș – Palanca – Comănești.[9] La vremea respectivă, a reprezentat cel mai estic canton al cailor ferate ungare de pe vremea Austro-Ungariei.[7]

Dinți de dragon antitanc ai Liniei Árpád și intrarea în buncărul de sub Cantonul Feroviar Nr. 30 de la Ghimeș.

Rolul cantonului a fost de supraveghere și protecție, în dotarea sa intrând aparate de semnalizare. Cantonierul, împreună cu familia, locuia tot în respectiva clădire.[4] După 1920 a fost dat în folosința Căilor Ferate Române, fiind preluat din nou de către MÁV și Armata Ungariei în 1940, în perioada respectivă fiind construite buncăre în pivniță și lângă clădire.[9]

   Vezi și articolul:  [[]]Vezi și articolele Dictatul de la Viena și Linia ÁrpádVezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

După anul 1990 clădirea a fost părăsită și s-a degradat.[4] După ce cantonul care, la momentul respectiv aparținea SNCFR a fost vândut[2] în anul 2003[9] profesorului ghimeșean Deáky András, acesta l-a donat Consiliului Local, după care s-a preocupat de strângerea de fonduri de pe plan local și din Ungaria, având ca scop renovarea clădirii.[2]

Colecția

Perspectivă de pe scările care duc la cetatea Rákóczi.
Lăcaș de tragere cu ambrazuri din buncărul de sub Cantonul 30.
Tunel interior din buncărul de sub Cantonul 30.

Strângerea patrimoniului muzeistic a început de către[4] Bilibók Ágoston (care s-a ocupat cu reparațiile și întreținerea vagoanelor la Revizia de Vagoane Ciceu până la pensionarea sa din 1990)[10] în anii 1970, când Căile Ferate Române au decis să caseze vagoane fabricate în anii 1930 de către firme renumite din Europa. Primele obiecte intrate în inventar au fost plăcuțe de identificare de pe locomotive, atât numerice cât și înscripționate cu numele și cu orașul producătorului, precum și cu anul fabricației. Li s-au alăturat vitezometre de locomotive, un ceas electric de peron, fotografii care să ilustreze diverse stadii de construcție ale căii ferate care urcă de la Ciceu, diplome, medalii, literatură feroviară, hărți[4] feroviare, documente de trecere a graniței, fotografii cu personal ai căii ferate din epocă, cu locomotive ale vremii, cu depoul Ghimeș[11] și altele.[4]

La început, exponatele viitorului muzeu au fost găzduite în locuința fondatorului acestuia și ulterior, timp de 5 ani, într-o sală din clădirea gării Ghimeș.[4] Renovarea fostului canton[2] în perioada martie-mai 2008,[4] conform standardelor MÁV, a permis locației să găzduiască expoziția, aceasta fiind deschisă[2] după mutare,[4] oficial în duminica Rusaliilor, în același an.[2]

Referințe

  1. ^ a b Institutul Național al Patrimoniului; Muzeul Feroviar Ghimeș-Făget; ghidulmuzeelor.cimec.ro; accesat la 23 august 2022
  2. ^ a b c d e f g h Nostalgicii maghiari au vizitat granita Ungariei Mari; Ziarul de Bacău, 12 mai 2008; accesat la 23 august 2022
  3. ^ Covasna Tourism Asociation; Ținutul Secuiesc (catalog); Miercurea Ciuc; 2014; ISBN 978-606-8235-35-6; p. 22; accesat la 23 august 2022
  4. ^ a b c d e f g h i j Mocondreanu & Ariton Pasiune dincolo de hotar: ..., 2014, p. 471
  5. ^ a b Păcală, Dana; Aproximativ 20.000 de persoane au participat la manifestările de Rusalii de la Ghimeș-Făget; Mediafax, 12 iunie 2011; accesat la 23 august 2022
  6. ^ ***; Între nostalgia imperiului și sărbătoare religioasă - Pelerinajul în trecut; Crișana, 19 mai 2013; accesat la 23 august 2022
  7. ^ a b ***; Pelerinajul de Rusalii: 10.000 de maghiari au vizitat fosta granita a Imperiului Austro-Ungar de la Ghimes-Faget; HotNews, 23 mai 2010; accesat la 23 august 2022
  8. ^ Mocondreanu & Ariton Pasiune dincolo de hotar: ..., 2014, p. 469
  9. ^ a b c Placa informativă și comemorativă a muzeului.
  10. ^ Mocondreanu & Ariton Pasiune dincolo de hotar: ..., 2014, p. 473
  11. ^ Mocondreanu & Ariton Pasiune dincolo de hotar: ..., 2014, p. 472

Bibliografie

Pasul Ghimeș-Palanca, perspectivă dinspre Cantonul Feroviar 30. La stânga: podul de cale ferată al liniei Ciceu – Adjud de peste Trotuș, la dreapta un vechi pod rutier. În planul doi se află o locomotivă de epocă.
Lectură suplimentară
  • hu Bilibók Ágoston; Vasúti őrház az egykori román-magyar határon [Cantonul feroviar de la fosta graniță româno-ungară]; Gyimesbükk; 2013; ISBN 978-606-8052-88-5
  • hu Bilibók Ágoston; A Csíkszereda-Gyimesbükk vasútvonal története [Istoria liniei de cale ferată Miercurea-Ciuc – Ghimeș]; Pogány-Havas Kistérségi Társulás; Csíkszereda; 2005; ISBN 978-973-1764-73-3