Cuvântul provine din sintagmamust de ai, unde ai este o formă arhaică / regională pentru termenul de „usturoi”.[1] Alții cred că denumirea s-ar trage de la expresia franțuzească mousse d'ail.[2]
Ingrediente
Obligatoriu sunt căpățâni de usturoi, sare, apă sau zeamă de carne fierbinte.[3] Opțional se poate adaugă: lămâie sau oțet, ulei, ardei iute și, depinde de regiune (vezi mai jos), verdețuri, smântână sau roșii prăjite.[4]
Mod de preparare
Mujdeiul se prepară prin zdrobirea/frecarea cățeilor de usturoi într-un mojar cu sare și apă fierbinte sau tocat în cubulețe mici, sărat și numai opărit cu apă fierbinte, opțional sub adăugare de puțin ulei și/sau un ardei iute. Astfel închise într-un borcan se țin pentru mult timp.[3]
Variații
În funcție de zona geografică se pot găsi sosuri de mujdei lărgite.[4]
Mujdei dobrogean cuprinde roșii (prăjite), ardei iute, oțet sau lămâie, untdelemn fierbinte, pătrunjel tocat;
Mujdei transilvănean cuprinde smântână, oțet de mere, o linguriță de miere, tarhon bine tocat;
Mujdei dunărean cald usturoi pisat într-un sos alb (unt, faină, supă de carne), oțet. Se lasă să freamăte 10 minute pe foc dulce, amestecând din când în când.
Utilizare
Mujdeiul se potrivește de exemplu la ciolan afumat, mămăligă, mititei, pește în saramură sau o căpiță de guvizi de mare respectiv de baltă crocanți, prăjiți în mălai, precum în multe mâncăruri de pui, porc, pește, fasole și alte păstăi. Afumătura, rasolul și friptura se ung cu un mujdei cald.[4]
Asemănător
Allioli, o pastă mediteraneană pe bază de maioneză, produsă cu usturoi
Rouille, sos de usturoi cu ardei iuți, ulei de măsline, un cartof mic fiert moale sau pesmet și șofran, servit mereu cu supa Bouillabaisse(fr)[traduceți], dar și cu alte mâncăruri preponderent de pește[5]
^Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu: „Noul dicționar universal al limbii române”, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007 ISBN 978-973-675-307-7