Inițial, pe acest loc, soția sa Doamna Stanca, cu învoirea principelui Transilvaniei Gabriel Báthory, a ridicat o capelă în stil bizantin, distrusă de un fulger în anul 1830[2]. Capela a fost realizată sub forma unui turn scund, așa cum este reprezentată pe o acuarelă realizată în 1820, achiziționată de istoricul turdean István Téglás (1853-1915), apoi de contele József Kemény (1795-1855) din Luncani.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, preotul greco-catolic Vasile Moldovan din localitatea Sânmihaiu, azi comuna Mihai Viteazu, a cumpărat terenul cu mormântul, spre a-l feri de alte profanări.
Pe locul fostei capele, a fost realizată în anul 1928[3] de către Comitetul Femeilor Române din Turda o troiță din lemn, la recomandarea și la dorința Regelui Ferdinand I, exprimată la vizita sa, împreună cu Regina Maria, prin Turda în anul 1919. Realizarea Troiței a fost posibilă și cu sprijinul „Societății monumentelor istorice” din București. Troița de lemn, în prezent expusă la Muzeul de Istorie din Turda (din anul 1977), este lucrată în stil popular. Ea are gravată inscripția: „Aici a fost răpus marele voievod Mihai Viteazul la 9 august 1601”.
Monumentul nou (obeliscul) a fost inaugurat pe data de 5 mai1977. Înalt de 1601 cm (cifra evocă anul morții 1601), obeliscul este opera sculptoruluiMarius Butunoiu. Este confecționat din beton armat, placat cu travertin de Rușchița, pe un soclu dreptunghiular din tuf vulcanic. Are trei laturi, simbolizând cele trei principate unite sub Mihai Viteazul în anul 1601. La baza fiecărei laturi se află stemele celor trei principate, executate din marmură albă de Simeria (la fel ca și placa mormântului) de către artistul clujean Vasile Rus-Batin. Placa are sculptat sigiliul lui Mihai Viteazul și inscripția „Aici odihnește Mihai Viteazul (1593-1601) Domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei” apoi sunt trecute luptele sale eroice de la Nicopole, Călugăreni, Șelimbăr, Mirăslău, Gurăslău.
^Valentin Vișinescu & Petru Suciu, Legăturile lui Mihai Viteazul cu Turda
^Valentin Vișinescu & Petru Suciu, Legăturile lui Mihai Viteazul cu Turda, pag.207
^În „Însemnările zilnice“ (volumul VI, Iași, 2014, Edit. Polirom, ISBN ePub 978-973-46-4598-5) Regina Maria scrie că troița încă nu fusese realizată la data vizitei perechii regale Ferdinand-Maria la mormânt în ziua de 1 sau 2 septembrie 1924. Pe o veche fotografie din anul 1925 la mormânt exista încă numai o cruce, nu troiță. În lucrarea „Protejarea mărturiilor cultural-artistice din Transilvania și Banat după Marea Unire“ de Ioan Opriș (Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1988) se scrie că troița a fost ridicată în anul 1928.