Fiu de țărani, Mo Yan a fost nevoit să se lase de școală după clasa a V-a din cauza Revoluției culturale și a început să lucreze pe câmp.[9] După atingerea majoratului a lucrat într-o fabrică.[10] La vârsta de 20 de ani s-a alăturat Armatei Populare de Eliberare. Armata i-a permis să scrie și l-a trimis la Institutul de Arte al Armatei. Acolo a început să scrie sub pseudonimul Mo Yan, care înseamnă „Nu vorbi!”[11] (sau „Nu vreau să vorbesc.”[12]) Mo Yan a declarat că și-a ales acest pseudonim ca să-și amintească să-și țină gura, altfel ar fi putut avea probleme, și ca să-și ascundă adevărata identitate la începutul carierei scriitoricești pe când era membru al armatei.[13]
Mo Yan a fost criticat de alți scriitori chinezi pentru faptul că ar fi prea docil față de Partidul Comunist Chinez și că a participat în 2002 la o aniversare a 60 de ani de la o cuvântare ideologică a lui Mao Zedong, care este considerată de unii ca începutul suprimării artelor și a cuvântului liber în China.[15]
Scrieri
透明的红萝卜 Tòumíng de hóng luóbo („Ridichea străvezie”), 1986
红高粱家族 Hóng gāoliang jiāzú, 1987 - „Sorgul roșu”, Editura Humanitas, 2012, ISBN 9789736892837
十三步 Shisan bu („13 pași”), 1988
欢乐十三章 Huanle shisan zhang („Cele 13 capitole ale fericirii”), 1989
天堂蒜薹之歌 Tiantang suantai zhi ge - „Baladele usturoiului din Paradis”, Editura Humanitas, 1989, ISBN 9789736896569
