Grethe Fatima Syéd[*][[Grethe Fatima Syéd (Norwegian literary scholar, translator, and author)|]] (–)[20] Anna Fosse[*][[Anna Fosse (Slovak translator)|]] (din )[21]
Jon Fosse (n. , Haugesund, Rogaland, Norvegia) este un autor și dramaturg norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2023 „pentru piesele și proza sa inovatoare care dau glas inefabilului”.[27] Este dramaturgul norvegian cu cele mai multe reprezentații după Henrik Ibsen.[28] Deseori denumit „noul Ibsen”, scrierile lui Fosse s-au remarcat ca o continuare modernă a tradiției dramatice stabilite de Ibsen în secolul al XIX-lea.[29][30]
Biografie
Jon Fosse s-a născut în Haugesund, Norvegia, și a crescut în Strandebarm.[31] Un accident grav la vârsta de șapte ani l-a adus aproape de moarte, iar experiența i-a influențat semnificativ scrisul în timpul vârstei adulte.[32] S-a înscris la Universitatea din Bergen și a studiat literatura comparată, orientându-se mai târziu spre o carieră literară, scriind în nynorsk, unul dintre cele două standarde scrise ale limbii norvegiene. Romanul său de debut, Raudt, svart (Roșu, Negru), a fost publicat în 1983.[33] Prima sa piesă, Og aldri skal vi skiljast (Și nu vom fi niciodată despărțiți), a fost pusă în scenă și publicată în 1994. Fosse a scris romane, povestiri, poezie, cărți pentru copii, eseuri și piese de teatru. Operele sale au fost traduse în peste patruzeci de limbi. El a cântat, de asemenea, la un instrument (la vioară),[33] și o mare parte din practica sa literară din adolescență a implicat creația propriilor versuri pentru piesele muzicale.
Recunoaștere
Fosse este dramaturgul norvegian cu cele mai multe reprezentații după Henrik Ibsen.[34] El a fost adesea numit „noul Henrik Ibsen”[35] și scrierile sale - o continuare modernă a tradiției stabilite de Henrik Ibsen în secolul al XIX-lea.[36] El însuși îi menționează pe Samuel Beckett, precum și pe Georg Trakl și Thomas Bernhard printre persoanele cu care are afinități (Wahlverwandschaften).[37] Între alți autori și cărți care i-au influențat viața și opera se includ Olav Hauge, Franz Kafka, William Faulkner, Virginia Woolf și Biblia.[38]
Fosse a fost numit cavaler al Ordre national du Merrite al Franței în 2003.[39] Fosse a fost, de asemenea, clasat pe locul 83 pe lista Top 100 de genii în viață de către The Daily Telegraph.[40]
Din 2011, Fosse a primit Grotten, o reședință de onoare deținută de statul norvegian și situată în incinta Palatului Regal din centrul orașului Oslo.[41] Folosirea Grotten ca reședință permanentă este o onoare acordată în mod preferențial de către Regele Norvegiei pentru contribuții în cultura și artele norvegiene.
Fosse a fost printre consultanții literari ai Bibel 2011, o traducere norvegiană a Bibliei publicată în 2011.[42]
Fosse a fost distins cu Premiul pentru Literatură al Consiliului Nordic în 2015 pentru trilogia Andvake (Trezire), Olavs draumar (Visele lui Olav) și Kveldsvævd (Oboseală).[43]
Numeroase lucrări ale lui Fosse au fost traduse în persană de Mohammad Hamed, iar lucrările sale au fost reprezentate pe principalele scene din Teheran, Iran.[44][45]
În aprilie 2022, romanul său A New Name: Septology VI-VII, tradus în engleză de Damion Searls, a fost selectat pentru International Booker Prize.[46] Cartea a fost desemnată finalistă la premiul National Book Critics Circle Award in Fiction din 2023.[47]
Fosse lucrează și ca traducător al scrierilor altor autori, în timpul muncii la romanele sale.[50]
Viața personală
Locuiește o parte din timp cu cea de-a doua soție, o slovacă, în Hainburg an der Donau din Austria. De asemenea, are o casă în Bergen și alte două case în vestul Norvegiei.[51] Inițial membru al Bisericii Norvegiei (deși s-a descris ca ateu înainte de 2012), s-a alăturat apoi Bisericii Catolice în 2012–2013[52] și s-a internat în spital pentru a se recupera de consumul de alcool pe termen lung.[51]
Fundația Fosse (cu sediul în Strandebarm) este o organizație dedicată lui Fosse și scrierilor sale. Clădirea este situată lângă casa copilăriei lui Fosse, o casă care aparține bunicilor săi.[66]
^"I have to talk about it because it's so fundamental to me: at the age of seven, I was close to death because of an accident . . I could see myself sitting here . . everything was peaceful, and I looked at the houses back home, and I felt quite sure that I saw them for the last time as I was going to the doctor. Everything was shimmering and very peaceful, a very happy state, like a cloud of particles of light. This experience is the most important experience from my childhood. And it has been very formative for me as a person, both in good and in bad ways. I think it created me as a kind of artist." ("Trebuie să vorbesc despre asta pentru că este atât de fundamental pentru mine: la vârsta de șapte ani, eram aproape de moarte din cauza unui accident. . Mă puteam vedea stând aici. . totul era liniștit și m-am uitat din spate la locuințele de lângă casă și m-am simțit destul de sigur că le-am văzut pentru ultima oară în timp ce mă duceam la doctor. Totul strălucea și era foarte liniștit, o stare foarte fericită, ca un nor de particule de lumină. Această experiență este cea mai importantă experiență din copilăria mea. Și a fost foarte educativ pentru mine ca persoană, atât în bine, cât și în rău. Cred că m-a creat ca un fel de artist.") ('Jon Fosse's Search for Peace'. The New Yorker, 13 November 2022)