PROFILPELAJAR.COM

Date personale
Mircea Ștefan Zăgănescu
Născut	9 februarie 1923 Giurgiu, Vlașca, România
Decedat	14 aprilie 1998 (75 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	profesor universitar[*] cercetător
Activitate
Educație	Liceul „Ion Maiorescu” din Giurgiu; Universitatea Politehnică din Timișoara, secția electrotehnică și Facultatea de matematică-fizică
Alma mater	Universitatea Politehnica din Timișoara
Ani de activitate	1945-1998
Lucrări remarcabile	Curs de Termodinamică, de Fizică Statică, de Electricitate (în colaborare cu I. Taro); Curs de Optică și Structura materiei (în colaborare cu C. Sălceanu); Curs de Fizică Teoretică (2 volume)
Oraș natal	Giurgiu
Funcție	Profesor universitar doctor la Universitatea de Vest din Timișoara; Membru al Societății Americane de Fizică, al Societății Europene de Fizică (EPS) și al Societății Americane de Matematică (AMS); Cercetător în astrofizică la NASA (1996-1998)
Premii	Medalia Muncii (1969)
Modifică date / text

Mircea Ștefan Zăgănescu (n. 9 februarie 1923, Giurgiu - d. 14 aprilie 1998) a fost un profesor universitar român, doctor în fizică, Președinte al Comisiei de Astronautică de pe lângă Academia Română și cercetător în astrofizică la NASA.

Educație

S-a născut într-o familie înstărită, tatăl său, Remus Zăgănescu, fiind proprietar al Fabricii de bere și al Fabricii de Marmeladă din Giurgiu și senator liberal în perioada interbelică.^[1]

A absolvit școala primară și Liceul „Ion Maiorescu” din Giurgiu în 1940. A urmat Universitatea Politehnică din Timișoara, secția electrotehnică și în paralel Facultatea de matematică-fizică.^[2]

Activitate

A fost profesor de fizică la un liceu din Timișoara, iar în 1945 a intrat în învățământul superior, ca asistent la catedra de fizică a Institutului de Siderurgie din Timișoara, unde a organizat laboratorul de lucrări practice. După desființarea acestuia, a fost numit asistent la Institutul Pedagogic de trei ani din Timișoara în octombrie 1952, apoi lector în 1953. Împreună cu profesorul C. Sălceanu a organizat laboratorul de lucrări practice pentru studenții de la mecanică, optică și fizică atomică.

În 1964 a fost numit conferențiar la Facultatea de fizică a Universității din Timișoara, iar în 1974 profesor titular, fiind de două ori șef al Catedrei de mecanică, optică și fizică teoretică. Între 1968 și 1979 a fost prodecan.

În 1968 a contribuit la înființarea Departamentului de Chimie Anorganică, Analitică și Tehnologică, precum și a Departamentului de Chimie Organică și Fizică în cadrul Facultății de Fizică din Timișoara.^[3]

În 1972 a devenit doctor al Universității din Craiova, iar în 1978 și-a luat docența la aceeași facultate.^[4]

A fost membru al Societății Americane de Fizică, membru al Societății Europene de Fizică (EPS) și membru al Societății Americane de Matematică (AMS). A fost Președinte al Comisiei de Astronautică de pe lângă Academia Română timp de 20 de ani. În perioada 1996 - 1998 a fost cercetător în astrofizică la NASA.^[2]

Lucrări:

A contribuit la înființarea laboratoarelor de spectroscopie, de raze x, de creșteri de monocristale, de optică. A condus un seminar de fizică teoretică și a elaborat cursuri pentru formarea viitorilor specialiști:

Curs de Termodinamică, de Fizică Statică, de Electricitate (în colaborare cu I. Taro)
Curs de Optică și Structura materiei (în colaborare cu C. Sălceanu)
Curs de Fizică Teoretică (2 volume), aflat printre primele cursuri din țară care au tratat electrodinamica cuantică

A publicat lucrări științifice în țară și în străinătate, abordând domenii de specialitate precum: matematica, teoria relativității, teoria clasică a câmpului, electrodinamică, mecanică cuantică, teoria cuantică a câmpului, fizica moleculară, fizica corpului solid, magnetohidrodinamică, modelare electrică, teoria sistemelor, mecanica punctului de masă variabilă.

Alături de alți trei colaboratori, este menționat pe certificatul de inventator privind o Metodă pentru determinarea concentrației nidiului în stratul de glisare al cuzineților.^[4]

A publicat primul preprint din Universitatea din Timișoara în 1968, punând bazele seriei de preprinturi UTFT. A publicat primul articol cu afilierea Universității de Vest din Timișoara menționat în baza de date Scopus, o bază de date bibliografică și bibliometrică în format online.^[5]

Distincții

A fost distins cu Medalia Muncii în 1969, în perioada când era conferențiar la Universitatea din Timișoara.^[6]

Note

^ Buduru, Grigore (1999). Giurgiu. 130 de ani de existență. Editura Tentant. p. 73.
^ ^a ^b Ștefan, Elena (2006). Asalt spre crestele destinului - dicționarul personalităților giurgiuvene. Editura Cronos. p. 349.
^ „Premiul „Mircea Zăgănescu" – Gala Premiilor”. Accesat în 20 martie 2023.
^ ^a ^b Enache, Constantin (2005). Municipiul Giurgiu - compendiu monografic. Editura Universul Familiei. p. 675-676.
^ Periods of Mandelstam’s boundary curves, de Mircea Zăgănescu, în Il Nuovo Cimento, Volumul 30, 1963, p. 784-790
^ Systems, Indaco. „Autentificare - Lege5.ro” (în Romanian). lege5.ro. Accesat în 20 martie 2023.