S-a născut în satul Prajila din județul Soroca, Basarabia (România interbelică). A studiat la o școală evreiască elementară. În timpul celui de-al doilea război mondial împreună cu familia sa aflat în evacuare în orașul Orsk (regiunea Uralilor), a studiat la o școală secundară din așezarea vecină Sotsgorodok. Tatăl său a murit în război în 1943.
După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, familia s-a stabilit în Soroca,[1] unde viitorul scriitor a absolvit școala secundară rusă „A. Pușkin” în 1950 (a studiat în aceeași clasă cu Ruven Davidovici și Alexander Markus).[2] În 1955, Hazin a absolvit facultatea filologică a Universității de Stat din Chișinău și a început curând să scrie poezie pentru copii. A debutat cu articole literare în revista „Octombrie” din Chișinău în 1955.[3]
A fost membru al redacției revistei „Codri”, președinte al Societății „Pușkin” din Moldova. A publicat câteva eseuri în idiș (în revista Sovetish Heymland) și în „moldovenească” (revista „Nistru”). Din 1994 locuiește la Boston, unde a fost publicat în presa americană în limba rusă, precum și în idiș, în ziarul Forverts.
Яблоня и горсть земли („Mărul și o mână de pământ”). Chișinău: Cartea moldovenească, 1974. — 243 pag.
Litere vii: Povestiri. Traducere de R. Lungu. Chișinău: Lumina, 1975.
Кишинёв. Столица советской Молдавии. („Chișinău. Capitala Moldovei sovietice”; Ghid în limba rusă, „moldovenească” și engleză.) Chișinău: Timpul, 1976. — 111 pag.
Мальчик и великий час („Băiatul și ora cea grozavă”; povestiri). Chișinău: Cartea moldovenească, 1977. — 206 pag.
Твоей молвой наполнен сей предел... („Această limită este umplută cu zvonul tău...”; poveste și eseu). Chișinău: Литература артистикэ, 1979 и 1987. — 340 pag.
