Primele povestiri ale prozatorului au fost publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4 volume, Frunze de dor, Balade din câmpie, Ultima lună de toamnă, Povara bunătății noastre, Clopotnița, Horodiște, Întoarcerea țărânii în pământ, Biserica albă, Toiagul păstoriei ș.a. fac parte din „fondul de aur” al literaturii naționale contemporane.[10]
Aprecieri, distincții, legalitate
Din 1987 Ion Druță a fost președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. A fost decorat cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, a scris piesa Casa Mare, nuvela Ultima lună de toamnă și romanul Balade din câmpie #1lib1Ref.
În 1990 a fost ales membru de onoare al Academiei Române[9], iar la 30 decembrie 1992 membru titular al Academiei de Științe a Republicii Moldova.[11] A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 („Moldova Literară” din 26 iulie 1995).[12]
Creația lui Ion Druță este apreciată de contemporani. După cum menționează Mihai Cimpoi, „prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță... este în total o expresie a rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul”. În anii regimului totalitar comunist sovietic, Ion Druță s-a ridicat deasupra principiului abordării realității de pe poziții de clasă.
La 26 august2008 i-a fost acordat Premiul de Stat în anul 2008 și titlul de „Laureat al Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale. [13]
La 11 septembrie 2009, Ion Druță a devenit primul cavaler al Ordinului „Bogdan Întemeietorul”. Președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, l-a decorat pe Druță „în semn de profundă gratitudine pentru contribuția sa deosebită la renașterea națională, pentru merite în dezvoltarea relațiilor culturale cu țările străine și activitate prodigioasă în vederea sporirii prestigiului Moldovei pe plan internațional”.[14][15]
Ion Druță a lucrat la ziarele „Țăranul sovietic”, „Moldova socialistă” (devenită mai târziu „Moldova Suverană”) și la revista „Femeia Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, La noi în sat, apare în anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele Frunze de dor, Povara bunătății noastre. În anul 1969 s-a stabilit cu traiul la Moscova, publicând în limbile română și rusă.[16][17]
Familia
Soția, Era Samuil Rosina (1929-2017), a fost fiica poetului evreu Samuil (Samuil Israel) Rosin (1892-1941), căzut în lupte la Veazma. Împreună au avut două fiice: Olga (locuia în Israel) și Tatiana (1958-2011).
Povara bunătății noastre - dilogie (1963; 1968) (prima carte intitulată Balade din câmpie a apărut în 1963, iar dilogia integrală a apărut în 1968 la Moscova)[10]
.jpg)
