În 1967 a fost numit director al Centrului de Cercetări Preospective. Și-a susținut teza de doctorat la vârsta de 26 de ani, [10] la Centrul de Statistică Matematică al Academiei Române, sub îndrumarea profesorului Gheorghe Mihoc. [11]
Între 1974 - 1977 a fost directorul Centrului Internațional de Metodologie a Studiului asupra Viitorului și Dezvoltării.
În 1976 petrece câteva luni ca invitat al Woodrow Wilson International Center for Scholars. [12]
În 1977 și-a pierdut posturile de director și cadru universitar din cauza exprimării disidenței față de regimul lui Nicolae Ceaușescu.
În 1979 redactează un „Memoriu al intelectualilor români” care este citit la Radio Europa Libera și publicat în revista franceză „La Nouvelle Alternative”.
În 1985 [7] (sau 1986[13]) participă la Congresul European al Culturii la Madrid, Spania. [14]
În 1987, după publicarea în revista franceză „L'Express” a unui interviu critic la situația din România, Mihai Botez este numit director al Centrului de Calcul din Tulcea. [15]
A primit azil politic în 1988 [7][16] în Statele Unite ale Americii, unde se afla cu o bursă, după care a lucrat la o serie de instituții academice, Stanford University, Indiana University, Woodrow Wilson International Center for Scholars (septembrie-octombrei 1988). [17]
După Revoluția din 1989, a fost ambasador al României la ONU (1992-1994) [18] și în Statele Unite ale Americii (1994).
A fost căsătorit cu arhitecta Mariana Celac. S-a recăsătorit în Statele Unite cu Magda Sichitiu (care și-a schimbat numele în Magda Botez după căsătorie). [19]
Scrieri
Scrisori către Vlad Georgescu, Editura Fundațiior Culturale Române, 2003 [20][21]
