Mihaela Păcurar
Date personale
Născută	24 octombrie 1955 Dărăbani, Județul Botoșani
Naționalitate	Română
Ocupație	pictoriță
Activitate
Domeniu artistic	Decorator, pictor
Modifică date / text

Mihaela Păcurar (n. 24 octombrie 1955, Dărăbani Județul Botoșani) Decorator, pictor.

Studii: Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București, promoția 1979, specializarea tapiserie^[1].

Membră a UAP din România, din 1992.

Expoziții personale: 1982, Expoziție de vestimentație Galeria ALFA Arad; 1983, Expoziția „Peștii” Galeria ALFA, Arad.

Expoziții cu program: 1980 „Estetica Urbană” 1, Galeria ALFA Arad. 1981 „Copacul” 1, Galeria ALFA Arad. 1982 „Copacul” 2, Galeria „Alfa” Arad. 1982 „Copacul” 2, la Galeria HELIOS, Timișoara. 1982 „Medium” 1, Muzeul de Artă, Sf. Gheorghe. 1995 „Copacul” 3, Galeria DELTA Arad.

Expoziții republicane: 1982, Expoziția Republicană de Pictură și Sculptură, Sala DALLES, București. 1984, Bienala Națională a Tineretului, Muzeul Unirii, Alba Iulia. 1987, Bienala Națională a Tineretului, Galeriile UAP Baia Mare. 1995, Bienala Națională de Desen, Galeria Națională DELTA Arad. 1995, Expoziția „Strângeri de mâini”, Galeria Națională DELTA Arad.

Alte activități: Este profesoară la Liceul de Artă, Arad. Lucrează în colaborare cu Teatrul de Stat Arad. Costume la spectacolele: 1993, „Pescărușul”, de Cehov, în regia Ion Mânzatu, Teatrul de Stat Arad; „D-ale Carnavalului” de I.L. Caragiale, regia Ștefan Iordănescu, Teatrul de Stat Arad. 1994, „Fontana di Trevi” de Gian Lorenzo Bernini, regia: Ion Mircioagă, Teatrul de Stat Arad; „Veneția” de Teodor Mazilu, regia: Petrescu Ina, la Piatra Nemț; „Omul nu-i supus mașinii” „Troilus și Cresida” de W. Shakespeare, regia Ștefan Iordănescu, Teatrul Dramatic Piatra Neamț; „Garden Party”, regia Ștefan Iordănescu, la Timișoara.

„Sursele de inspirație ale Mihaelei Păcurar[2] (tapiserie) sunt eclectice, unificate însă de coerența concepției cromatice. Indiferent că optează pentru obiecte tridimensionale cu aspect totemic, pentru colajul textil sau pentru tapiseria în hautelisse, artista mizează pe optimismul culorii, pe tonurile tari și pe acorduri îndrăznețe. Sunt preferate materiile aspre, gen sisal, piesele având o prezență autoritară, și prin execuția “brută”, fără ascunderea tehnicilor de împletire și înnodare. Lecția cusăturilor populare, cu roșuri puternice, exaltate de fondul deschis, ca și modelul mental al pop-art, îi întregesc profilul spiritual al acestei artiste.

— 1985 Călin Dan

• Uniunea Artiștilor Plastici din România