Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
Guido Tersilli, un tânăr medic care tocmai a absolvit facultatea de medicină, dându-și seama că profesia nu-i acordă, cel puțin la început, bunăstarea economică la care aspiră, decide să-și atingă scopul smulgând clienți din multitudinea uriașă de pacienți. Începuturile sunt însă destul de descurajante. În sfârșit marea șansă: doctorul Bui, care „deține” aproximativ două mii trei sute de pacienți, este pe moarte. Ocolindu-și colegii, nerăbdători ca el, să se arunce asupra acelei „moșteniri”, noul medic reușește, curtând-o pe soția muribundului și, cu vaga promisiune de a se căsători cu ea, să devină, ca să spunem așa, singurul „moștenitor”. Când Bui moare, Guido abandonează văduva și se căsătorește cu fiica unui constructor bogat. Între timp, numărul de pacienți crește, în timp ce minutele rezervate fiecărei vizite sunt în scădere.
Copleșit de un colaps, Tersilli ajunge la spital, același unde fuse la începutul carierei, ca asistent voluntar. Chipurile vechilor săi colegi se înclină spre el cu nerăbdare, țintind la pacienții lui. Îngrozit de perspectiva de a-și pierde și viața, Guido evadează și se întoarce în „mina sa de aur”, dar de acum înainte, pentru a nu se îmbolnăvi, își va trata pacienții doar telefonic.
