S-a născut la 10 septembrie 1936 în orașul Cernăuți, care era atunci o parte componentă a României, iar astăzi face parte din Ucraina.[3][4] Tatăl ei era român, iar mama ei avea origine poloneză; Margareta a fost botezată în religia romano-catolică.[4] A vorbit acasă limbile română și poloneză, ultima dintre ele cu bunica maternă, și a învățat germana la grădiniță și ceva ucraineană de la o persoană care îi ajuta cu treburile casnice.[4] După ce Armata Roșiea ocupat Cernăuțiul în 1940, Margareta a fost despărțită de familie și dusă la un orfelinat sovietic, de unde a fost salvată după un timp de bunica ei, cu care a reușit apoi să se refugieze în România. Tatăl Margaretei a fost deportat în Siberia, unde a murit, dar mama ei s-a întors acasă după câțiva ani de domiciliu forțat la Irkutsk.[4]
Cariera sportivă
Margareta a învățat să joace șah la mijlocul anilor 1950 de la unchiul ei[5] și s-a pregătit apoi cu antrenorul Borel Menas.[4] A absolvit în acest timp Facultatea de Filologie, secția româno-rusă, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași.[4] Ulterior, în anii 1960, a devenit una dintre cele mai importante șahiste române. A câștigat tot setul de medalii la Campionatul Național de șah feminin: bronz (1960), argint (1961) și aur (1962).[6]
În 1967 a câștigat locul I, alături de Elisabeta Polihroniade, la primul turneu internațional feminin organizat în România, la Brașov.[10] În același a primit titlul FIDE maestră internațională(d) (WIM) decernat de Federația Internațională de Șah (FIDE).[3] Apoi, împreună cu Alexandra Nicolau și Elisabeta Polihroniade, a obținut medalia de argint la Olimpiada de Șah din 1972(d), care a avut loc la Skopje.[10] În 1975 a împărțit, împreună cu Éva Karakas(d), locul II la turneul internațional de la Piotrków Trybunalski, plasându-se în urma Lidiei Mulenko. A devenit cunoscută, de asemenea, ca antrenoare de șah și jucătoare de șah prin corespondență. În 1979 a obținut, alături de echipa României, locul 6 la Olimpiada Mondială de șah prin corespondență(d).[5] Cel mai înalt rezultat(d) al carierei a fost atins la 1 ianuarie 1976, când a obținut scorul de 2.185 de puncte,[3][11] iar apoi s-a situat pe locurile 47–49 în clasamentul mondial al FIDE, ocupând în același timp locul 4 în clasamentul șahistelor române. Începând din 1995 nu a mai participat la turneele organizate de Federația Internațională de Șah.[11]
Perioada de antrenorat
A fondat Școala de șah din Iași, care a devenit una dintre cele mai active din România.[12][13] A predat inițial la cercul de șah de la Casa Pionierilor din Iași, fiind plătită cu jumătate de normă, deși lucra o normă întreagă, și a prezentat începând din 1979 o rubrică de șah la Radio Iași în cadrul emisiunii „Perpetuum duminical”, realizate de Ion Maftei.[4] În a doua jumătate a anilor 1970, ea l-a antrenat pe Ovidiu-Dor Foișor(d) (viitor campion național în 1982), pregătindu-l să participe la Campionatul Mondial de Juniori,[5][14] iar ulterior i-a avut ca elevi pe Tudor Puiu, Vasile Manole(d), Vladimir Danilov(d) și Adrian Malanca(d),[4][5]Iulian Sofronie(d), Ioana Morariu și Diana Ignat.[4]
După ce s-a pensionat a luat timp de un an, de două ori pe săptămână, lecții de pictură cu profesorul Ion Bălău și a expus uneori în cadrul cercului „Ștefan Luchian” de la Casa Armatei din Iași.[4] A pictat portrete și icoane, fiind autoarea, printre altele, a unui portret al lui Mihai Eminescu (realizat în anul 2000), pe care l-a lăsat anticarului Dumitru Grumăzescu de pe str. Lăpușneanu.[4] În semn de omagiu, a fost inaugurată la Iași în 25 mai 2016, în prezența fostului campion mondial Anatoli Karpov, Școala de Șah „Margareta Perevoznic”, găzduită de Școala Gimnazială „Bogdan Petriceicu Hașdeu”.[5][13] Margareta Perevoznic a murit în 15 decembrie 2021 la Iași.[5][12]
