Ducatul Brabant a fost edificat în mod formal în 1183/1184. Titlul de "duce de Brabant" a fost creat de către împăratul Frederic I Barbarossa în favoarea duceșlui Henric I, fiul lui Godefroi al III-lea de Leuven (care era la acea vreme duce de Lotharingia). Ducatul de Brabant fusese un titlu de noblețe feudală de când exista, din 1085/1086 titlul de landgraf de Brabant. Acesta fusse un fief imperial acordat contelui Henric al III-lea de Leuven la puțină vreme după moartea precedentului conte de Brabant, contele palatin Herman al II-lea de Lotharingia din 20 septembrie1085. Deși comitatul respectiv era destul de redus teritorial (fiind limitat la teritoriul dintre râurile Zenne și Dender) numele său a fost aplicat întregii țări aflate sub controlul ducilor începând din secolul al XIII-lea. În 1190, după moartea lui Godefroi al III-lea, Henric I a devenit și el duce de Lotharingia. Aplicat fostei Lotharingia Inferioară, acest titlu era acum practic fără autoritate teritorială, însă a fost purtat de către ducii ulteriori de Brabant ca titlu onorific.