El a fost fiul contelui Godefroi al II-lea de Leuven cu Lutgarda de Sulzbach.[5] El era abia născut atunci când a preluat succesiunea (drept pentru care era numit dux in cunis), motiv pentru care câțiva vasali din regiunea Brabantului au căutat să profite pentru a obține independența față de duce (războaiele din Grimbergen, 1141–1159).
În 1159, Godefroi a pus capăt războiului cu seniorii de Grimbergen, prin incendierea forăreței acestora.
În 1171, el s-a aflat în război cu Hainaut, însă a fost înfrânt. În 1179, el i-a dat în căsătorie fiului său Henric o nepoată a contelui Filip I de Flandra.
Între 1182 și 1184 Godefroi a plecat într-o campanie la Ierusalim. În absența sa, Frederic Barbarossa i-a conferit lui Henric titlul de "duce de Brabant".
Godefroi a murit în 1190, lăsând un teritoriu extins și construind fortăreața de la Nedelaer (lângă Vilvoorde). Titlul ducal a fost transmis către fiul său, în cadrul dietei de la Schwäbisch Hall (septembrie 1190).
Familia
Godefroi a fost prima dată căsătorit cu Margareta de Limburg, fiică a ducelui Henric al II-lea de Limburg, în 1158. Cu aceasta, el a avut doi copii:
^Frans Theuws și Nico Roymans, Land and Ancestors: Cultural Dynamics in the Urnfield Period and the Middle Ages in the Southern Netherlands, Amsterdam University Press, 1999, p. 331.
^Raymond H. Schmandt, The Election and Assassination of Albert of Louvain, Bishop of Liège, 1191-92, Speculum, Vol. 42, No. 4 (Oct., 1967), p. 639-660, JSTOR
Bibliografie
Chronique des Ducs de Brabant, Adrian van Baerland, Antwerp, 1612. Available at the online library of Geneanet. [1]