Lev Barski s-a născut în satul transnistrean Culina Veche (parte în acea perioadă a Imperiului Rus, azi în Ucraina), într-o familie săracă de evrei ruși.[1] A studiat la o școală rurală, apoi și-a făcut studiile pedagogice la Balta, pe atunci capitală a RASS Moldovenești. Ulterior a lucrat ca profesor în mai multe școli rurale. Între anii 1931 și 1938 a colaborat cu ziarele din RASSM, unde a început să publice și povești. A fost membru al consiliului editorial al ziarului Plugarul Roșu. Prima colecție de povești, intitulată Către o viață nouă', a fost publicată în anul 1933 la Tiraspol.
În anul 1941 se înscrie în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.[2] În luna decembrie a aceluiași an este mobilizat în Armata Roșie pentru a lupta în Caucaz. Între anii 1945 și 1948 a locuit la București, fiind redactor al unui ziar sovietic în limba română. A fost ulterior (între anii 1950-1960) președinte al Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească.
Scriitorul a decedat la data de 11 decembrie 1974, la Chișinău. Fiul său, Valentin (1937-2013) a fost medic în Haifa, Israel.
