Familia sa, de origine germană, s-a mutat în Pozsony (azi Bratislava) în 1858. Acolo el a învățat limba maghiară. Ulterior familia sa s-a transferat la Pesta în 1863. Și-a făcut studiile parțial în Köln și Stuttgart. În 1870 a devenit mason. A lucrat 12 ani la o istorie a masoneriei publicată în 1900. Ulterior și-a schimbat prenumele Ludwig în Lajos, și a luat ca pseudonim numele de familie Abafi. Între anii 1880 - 1890 afacerea sa a intrat în declin, lucru ce l-a făcut să o închidă. Din acest moment el devenit ocupat exclusiv numai de entomologie. Și-a publicat observațiile în revista Muzeului din Budapesta Természetrajzi Füzetek și a participat în calitate de editor și autor al Fauna Regni Hungariae. Cartea sa Magyarország lepkéi (Fluturii din Ungaria) din 1907 a fost extrem de populară și a influențat multe generații de entomologi din Ungaria.
Opere
1869: Az elégiáról (Despre elegie) - studii critice
1872: A magyar népdalról (Despre cântecul popular maghiar) - istorie literară
1873: Ungarische Volksdichtungen (Poezia populară maghiară) - istorie literară
Új magyar irodalmi lexikon („Nou dicționar maghiar pentru literatură”), vol. I., editura Akadémiai Kiadó (Editura Academică), Budapesta, 1994, pag.1, ISBN 963-05-6805-5
George Hangay: articolul Abafi-Aigner, Lajos (Ludwig Aigner) în Encyclopedia of Entomology, vol. 1 (Enciclopedia de Entomologie, vol.I.), redactor: John L. Capinera, editura Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, 2004, pag. 1, ISBN 0-7923-8670-1
Pogány Péter:Szájhagyománymentésünk elfelejtett korszaka és szervezõje (Epoca uitată a salvării tradiției orale și militantul ei), în revista „Ethnographia”, 1954.
Nonveiller, G.: The Pioneers of the research on the Insects of Dalmatia (Pionierii cercetărilor entomologice în Dalmația), editura Hrvatski Pridodoslovni Muzej, Zagreb, 1999: pag.390, pag.145.
Note
^ abcdAbafi Lajos, Magyar Irodalmi Lexikon[*][[Magyar Irodalmi Lexikon ('Encyclopedia of Hungarian literature' Hungarian reference work (1963-1965))|]], p. 1