Și-a petrecut copilăria în Viena și a studiat la Academia Tereziană până în 1872, când a publicat prima sa lucrare, „Книгопис на новобългарската книжнина” (Scrierea noii literaturi bulgare). Cât a fost elev, a arătat un interes deosebit față de limbile străine (franceză, sârbo-croată, bulgară, italiană, rusă, turcă și greacă). Tot în 1872 s-a înscris la Facultatea de Filozofie din cadrul Universității din Praga, unde a studiat istoria și filologia modernă.
În 1876 a scris prima sa carte, Istoria bulgarilor, în limbile cehă și germană, o carte despre bulgari în perioada dintre întemeierea statului și până la ocupația otomană. Această lucrare are o importanță deosebită pentru bulgarii acelor vremuri, pentru că a atras atenția lumii europene cu privire la existența bulgarilor în teritoriul din sudul Dunării. Această carte a fost lucrarea sa de doctorat, fiind prima carte completă de istorie a bulgarilor.
A intrat în serviciul Bulgariei în 1879, iar în 1881 a devenit ministrul educației de la Sofia. A făcut eforturi pentru deschiderea de școli în Sofia și Lom. A arătat importanța unor școli profesionale și agricole. A inițiat deschiderea de școli pedagogice și a organizat, pentru prima oară, cursuri de vară pentru calificare pedagogică în Bulgaria. Este autorul a numeroase legi ce au fost ulterior adoptate de Parlamentul bulgar. Datorită lui, Biblioteca și Muzeul Național de la Sofia au devenit instituții de importanță națională.
Majoritatea scrierilor sale se ocupă de istoria și de literatura slavilor sudici. Printre acestea se numără Istoria bulgarilor (în cehă și germană, 1876), Istoria sârbilor, Principatul Bulgariei (1891), Călătorii în Bulgaria (în cehă, 1888) etc. El a scris, în principal, în limba germană.
Konstantin Jireček apare ca personaj secundar într-unul din foiletoanele satirice ale lui Aleko Konstantinov, centrate pe personajul fictiv Bay Ganyo, în care protagonistul îl vizitează la Praga, căutând găzduire și discutând politică.
