Magdalen College[*][[Magdalen College (constituent college of the University of Oxford in England)|]] City of London School[*][[City of London School (school in the City of London, England)|]]
Julian Barnes s-a născut la Leicester, din părinți profesori de limba franceză. Familia s-a mutat la scurt timp după nașterea lui la Londra, unde a locuit timp de zece ani. În 1956, familia s-a mutat la Northwood(d), o suburbie a Londrei[15].
În chestiunile politice, Julian Barnes are în general vederi de stânga. De pildă, în 2013 s-a pronunțat împotriva politicii culturale a guvernului conservator, care ducea, printre altele, la închiderea masivă a bibliotecilor publice[22]. De asemenea, a fost împotriva Brexitului, iar în 2019 s-a declarat de acord cu majoritatea ideilor lui Jeremy Corbyn, liderul de atunci al Partidului Laburist, pentru dezarmarea nucleară, renaționalizarea căilor ferate, impozitarea bogaților etc.[23].
În legătură cu religia, în 2008, Barnes scria în cartea de memorii Nothing to Be Frightened Of (Nimicul de temut) că nu a fost botezat, nu are nicio credință religioasă, dar prima frază a cărții este I don’t believe in God, but I miss Him („Nu cred în Dumnezeu, dar îmi lipsește.”)[24].
În ceea ce privește viața particulară, Julian Barnes s-a căsătorit în 1979 cu Pat Kavanagh(d), agent literar, care a decedat în 2008[23].
Opera
Julian Barnes a scris numeroase romane, nuvele, povestiri, eseuri și memorii.
Metroland, 1980 (Metroland, 2004)[27] – roman autobiografic al copilăriei, adolescenței și al vârstei adulte tinere;
Before She Met Me, 1982 (Până când m-a cunoscut, 2006) – despre iubire, posesivitate, gelozie obsesivă, o analiză psihologică profundă, făcută cu umor negru;
Flaubert's Parrot, 1984 (Papagalul lui Flaubert, 1997) – roman considerat și eseu, despre investigațiile unui erudit pasionat de Gustave Flaubert, care merg până la amănunte precum papagalul unui personaj;
Staring at the Sun, 1986 (Privind în soare, 2003) – experiența vieții unei femei, din tinerețe până la vârsta de 100 de ani, cu visurile, iubirile, eșecul căsătoriei sale, maternitatea, modul cum vede lumea în călătoriile sale;
Talking It Over, 1991 (Trois, 2006) – roman amuzant despre un triunghi amoros haotic, a cărui istorie este relatată alternativ la persoana I de către participanții săi;
The Porcupine, 1992 (Porcul spinos, 2007) – satiră politică despre un lider comunist inculpat după schimbarea de regim politic într-o țară est-europeană, față în față cu procurorul, din gândurile cărora reiese continuitatea dintre trecut și prezent și ceea ce este comun în cei doi;
England, England, 1998 (Anglia, Anglia, 2002) – satiră despre Anglia sfârșitului de secol XX, despre adevăr vs. ficțiune, realitate vs. artă, caracter național, fabricarea de mituri, pe lângă introspecția personală a personajului principal;
Love, etc, 2000 (Iubire etc., 2006) – continuarea romanului Trois, după 10 ani, în același stil, triunghiul amoros fiind și mai haotic;
Arthur & George, 2005 (Arthur și George, 2007) – un caz real de eroare judiciară din secolul al XIX-lea, a cărei victimă este un om simplu din provincie, disculpat de Arthur Conan Doyle;
The Sense of an Ending, 2011 (Sentimentul unui sfârșit, 2012) – amintirile unui bărbat spre sfârșitul vieții despre tinerețe și relația cu fosta lui iubită și cu un prieten enigmatic, confruntându-se cu imperfecțiunile memoriei, care afectează înțelegerea trecutului personal;
The Noise of Time, 2016 (Zgomotul timpului, 2016) – roman despre compozitorulDmitri Șostakovici cu frământările lui în legătură cu soarta pe care o poate avea în condițiile teroriistaliniste;
The Only Story, 2018 (Singura poveste, 2018) – iubirea dintre un tânăr și o femeie căsătorită mult mai în vârstă, cu sfârșit tragic cauzat de decăderea acesteia în alcoolism;
Elizabeth Finch, 2022 (Elizabeth Finch, 2022) – impactul unei femei lector universitar, gânditoare profundă, stoică și exigentă, ce predă cursuri de cultură și civilizație pentru adulți, asupra unui cursant al ei care, după moartea acesteia, îi caută și îi găsește jurnalele intime pentru a-i cunoaște mai bine personalitatea.
Duffy, 1980 (Duffy sau cum se taie cașcavalul, 2005);
Fiddle City, 1981 (Duffy sau Praf în ochi, 2005);
Putting the Boot In, 1985 (Duffy sau Cu stângu-n dreptu', 2005);
Going to the Dogs, 1987 (Duffy sau Os de ros, 2005).
Proză scurtă
Nuvelele și povestirile lui Barnes au apărut în volumele[25][26]:
A History of the World in 10½ Chapters, 1989 (O istorie a lumii în 10 capitole și jumătate, 2011) – zece povestiri situate în epoci succesive ale istoriei;
Cross Channel, 1996 (Café au lait, 2005) – impactul Franței asupra generațiilor de englezi;
The Lemon Table, 2004 (Tristeți de lămâie, 2015) – nuanțe ale vieții și revolta împotriva sfârșitului ei ineluctabil;
Pulse, 2011 (Puls, 2011) – pulsuri ale vieții, constituite de succese și eșecuri, începuturi și sfârșituri.
Letters from London, 1995 (Scrisori de la Londra, 2006) – apărute mai întâi în revista The New Yorker;
Something to Declare, 2002 (Tour de France, 2018) – eseuri despre aspectele cele mai diverse ale Franței, tratate cu iubire pentru aceasta;
The Pedant in the Kitchen, 2003 (Pedantul în bucătărie, 2006) – eseuri legate de gastronomie;
Through the Window, 2012 (Pe fereastră, 2014) – eseuri completate cu o nuvelă;
Keeping an Eye Open: Essays on Art, 2015 (Cu ochii larg deschiși, 2016) – eseuri despre artă.
Două volume cuprinzând câte un eseu:
A Life with Books, 2012 (O viață cu cărți[30]), 2012 – broșură de 27 de pagini despre pasiunea autorului pentru cărți și colectarea lor, și despre preferința sa pentru micile librării independente, scrisă pentru Săptămâna Librarilor Independenți și destinată vânzării numai de către aceștia[31];
The Man in the Red Coat, 2020 (Bărbatul cu haină roșie, 2020) – eseu considerat și roman, despre viața lui Samuel Pozzi(d), chirurg pionier al ginecologiei, și mediul în care a trăit în Parisul sfârșitului de secol XIX[25][26].
Nothing to Be Frightened Of, 2008 (Nimicul de temut, 2009);
Levels of Life, 2013 (Niveluri de viață, 2023).
Traduceri
The Truth About Dogs (1988) (Adevărul despre câini) – traducerea cărții Kleine Hunde-Kunde (1986) a lui Volker Kriegel(d)[16];
In The Land of Pain (2002) (În țara durerii) – traducerea cărții postume La Doulou (Durerea) (1930) a lui Alphonse Daudet, cu note despre boala sa dureroasă, tratamentele urmate și efectele asupra diverselor aspecte ale vieții sale, note care ar fi trebuit să fie baza unei opere[16].
Recepția operei
Julian Barnes a fost apreciat favorabil de critică încă de la primul lui roman, Metroland, care a primit Premiul Somerset Maugham(d)[16]. Proza lui este elegantă, spirituală și uneori ludică. Scriitura sa este și experimentală, prin îmbinarea unor forme narative, de limbaj și de stil diferite. Totodată abordează cu realism psihologic teme serioase ca natura iubirii, în special latura sa obscură, gelozia, infidelitatea, dar și căutarea iubirii adevărate[32].
Scriitorul este popular nu numai în țările de limbă engleză, ci a câștigat și notorietate internațională, fiind tradus în peste 40 de limbi[33]. În limba română i-au apărut toate romanele, prozele scurte, volumele de eseuri (în afară de A Life with Books) și memoriile[26].
Julian Barnes este laureatul a numeroase premii literare pentru opere ale sale în original, pentru traduceri ale operelor sale și pentru întreaga operă[38]:
^en Kate Summerscale, Julian Barnes: Life as he knows it (Julian Barnes: Viața așa cum o cunoaște el), The Daily Telegraph, 1 martie 2008 (accesat la 29 noiembrie 2023).
.svg){kind=small}
