1980 - Premiul ACIN pentru rolul Ana din filmul Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii (1980) 1981 - Premiul Asociației Scriitorilor din București 2009 - Marele Premiu „Nichita Stănescu” pentru poezie, decernat de Ministerul Culturii și Cultelor
Ioana Crăciunescu s-a remarcat înainte de 1989, ca poetă și actriță de teatru și cinema. Este celebră pentru interpretarea rolului Ana din filmul Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii.[7]
Pe scena Teatrului Nottara a jucat în multe spectacole: Karamazovii, dramatizare de Horia Lovinescu după Dostoievski (regia Dan Micu), Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu (regia Mihai Berechet), Calandria de Bernardo Bibienna (regia Costin Marinescu), Livada de vișini de Cehov (regia Dominic Dembinski), Floare de cactus de Pierre Barillet și Jean Pierre Gredy (regia Mircea Cornișteanu), Al patrulea anotimp de Horia Lovinescu (regia Dan Micu).[10]
În 1991 a emigrat în Franța,[2] fiind invitată pentru câteva luni, și a rămas 15 ani. Apoi s-a întors în România, a stat o perioadă scurtă și a plecat în Franța din nou.[11]
A jucat la Paris, la Teatrul de poezie românească Opium de la Haute Allier, dar și la Avignon, în Belgia, Luxemburg,[12] a interpretat roluri în „La Philosophie dans le boudoir” de Sade, „Les Liaisons Dangereuses” de Laclos, spectacole jucate în limba franceză. A adaptat pentru scenă și a regizat spectacolul „Les Chants de Maldoror” de Lautréamont. A mai jucat în „Les Sept contre Thčbes” de Eschil, „Le cadavre vivant” de Tolstoi, „Somnoroasa aventură” de Teodor Mazilu, „Pescărușul” de Cehov, „Salve regina” de Virgil Tănase, „27 remarques pleines de coton” de Tennessee Williams.[13]
A revenit periodic în România și a continuat să joace la București și la Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, a susținut recitaluri de poezie. A jucat în țară în spectacolul Hamlet din 2004.[11]
Reîntoarsă în țară, a restaurat case și biserici uitate în Ardeal.[14] A organizat evenimente culturale în conacele de la Ațel și de la Pelișor din județul Sibiu. Locul în care a revenit de fiecare dată este comuna Bulbucata, din județul Giurgiu, unde se află casa ei părintească.[15]
În decembrie 2005, a jucat în spectacolul „Richard al III-lea nu se mai face" de Matei Vișniec, în regia lui Michel Vivier, o producție a Teatrului „G.A. Petculescu" din Reșița, realizată în colaborare cu Teatrul Nottara și Théatre de la Presqu'ile Granville din Franța.[16]
În mai 2015 a jucat la Teatrul Național din Sibiu în două spectacole: „O femeie singură", după un text de Dario Fo și Franca Rame și „Sufleorul fricii" de Matei Vișniec.[10]
A debutat cu poezie în România literară (1968), iar în volum cu Scrisori dintr-un câmp cu maci (1977)[10]
A publicat antologia de autor „L'hiver clinique", apărută în Canada și Luxemburg,[10] și volumul „Creștet și gheare" în 1998, lansat și în România.[18]
Într-o ediție bilingvă, Ioana Crăciunescu a publicat la Editura Brumar volumul Supa de ceapă / Soupe à l’oignon, în 2007. Traducerea în limba franceză aparține Letiției Ilea și lui Thierry Chaillous. Cartea conține douăsprezece imagini de Mihaela Marin.[19]
Volume de poezie
Duminica absentă (Editura Cartea Românească, București, 1980)
Supa de ceapă (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981)
Iarna clinică (Editura Cartea Românească, București, 1983)
Mașinăria cu aburi (Editura Eminescu, București, 1984)
Creștet și gheare (Editura Cartea Românească, București, 1998)
Supa de ceapă / Soupe à l’oignon (Editura Brumar, Timișoara, 2007)
În 1980 a primit Premiul ACIN pentru rolul Ana din filmul Ion-blestemul pământului, blestemul iubirii.[6]
Pentru activitate scriitoricească a fost distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din București în 1981 și cu Marele Premiu "Nichita Stănescu" pentru poezie, decernat de Ministerul Culturii și Cultelor în 2009.[10]
