Ioan Zalomit (n. 1823[1] – d. 1885) a fost un filozof român, primul profesor de filozofie al Facultății de litere din București. A fost profesor de filozofie și rector al Universității București, doctor în filozofie și drept (titluri obținute la Berlin).
Ioan Zalomit a funcționat și ca profesor de filozofie și de morală la Colegiul Sfântul Sava, respectiv ca director al Eforiei școalelor. A fost membru în Consiliul Permanentu de Instrucțiune Publică (1882) și vicepreședinte al aceluiași consiliu (1885).
Tenta discursului său filozofic precum și orientarea cursurilor sale a fost una idealist-raționalistă.
Opera principală
Principiile și meritul filozofiei lui Kant, 1848
Starea instrucțiunii publice în România, 1862
Alte lucrări, dizertații
Principes et mérites de la philosophie de Kant (1848) - dizertație susținută la Berlin
Note
^Bogdan Rusu (). https://www.academia.edu/44782950/PROBLEMA_MINTE_CORP_LA_ELEVII_LUI_ION_ZALOMIT La |url-capitol= lipsește titlul (ajutor). PROBLEMA MINTE-CORP LA ELEVII LUI ION ZALOMIT. Revista de filosofie. p. 1. Deși mulți autori dau 1820 ca dată de naștere (iar unii 1810), Zalomit însuși a afirmat că s-a născut în 1823 (vita anexată disertației inaugurale susținută la Berlin, De principiis ac dignitate philosophiae Kantianae, Berlin, G. Schade, 1848).
Bibliografie
Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
