Ioan Iosif (avocat)

Pentru alte sensuri, vedeți Ioan Iosif (dezambiguizare).
Ioan Iosif
Date personale
Născut1 septembrie 1887
Goagiu, jud. Odorhei
Decedat18 iulie 1969
Rupea
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat; profesor; politician
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
EducațiePolitehnica la Budapesta; Universitatea din Laussane (Elveția; Dreptul la Universitatea din Sorbona,Paris; Economie la Universitatea din Londra
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ioan Iosif (n. 1 septembrie 1887, Goagiu – d. 18 iulie 1969, Rupea) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.[1]:p. 138[2]

Biografie

Ioan Iosif s-a născut în comuna Goagiu, fostul județ Odorhei, la 1 septembrie 1887.[3]:p. 152 În privința studiilor, a studiat politehnica la Budapesta, a urmat cursurile Universității din Laussane, Elveția, și-a luat doctoratul în Drept la Universitatea din Sorbona, Paris și a urmat și cursuri de economie la Universitatea din Londra. Înainte de Primul Război Mondial a profesat ca profesor.[1]:p. 138 În timpul războiului a fost închis alături de soția sa în lagărul de la Sopron, Ungaria.[1]:p. 138 După evenimentele post război, a practicat avocatura la Rupea, jud. Târnava Mare.[3]:p. 153 A publicat și câteva lucrări în țară și în străinătate pe teme economice.[1]:p. 138 O astfel de lucrare ar fi La stabilisation du change roumain, Paris, 1939.[3]:p. 153. A decedat la 18 iulie 1969, în Rupea.[1]:p. 138

Activitatea politică

Credențional

La 1918 a fost ales președinte al C.N.R., participând la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia ca delegat al cercului electoral Cohalm. A fost inițiatorul constituirii Gărzii Naționale în Cohalm și în împrejurimi.[1]:p. 138[3]:p. 153 După 1918 a fost ales în Marele Sfat Național al Transilvaniei. A fost și primpretor al plășii din Cohalm, apoi comisar economic în delegația română la Conferința de Pace de la Paris.[1]:p. 138[3]:p. 153 A fost ales și ca deputat în prima legislatură a României Mari, inspector în Ministetul Muncii și Sănătății.[1]:p. 138[3]:p. 153

Note

  1. ^ a b c d e f g h Ioan I. Șerban (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003
  2. ^ Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia, pe site-ul Institutului Național al Patrimoniului, accesat la 6 mai 2018
  3. ^ a b c d e f Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. II, Editura Academiei Române, București, 2005

Bibliografie

  • Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, ISBN 973-8141-90-7
  • Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005 ISBN 973-27-1264-3 (vol. II)

Lectură suplimentară

  • Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
  • Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993
  • Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015

Legături externe

Vezi și