Ioan Caproșu s-a născut în data de 26 august1934, în comuna Mitoc, din județul Dorohoi, Regatul României (astăzi în județul Botoșani). Acesta și-a realizat studiile secundare în Săveni, astăzi oraș aflat în județul Botoșani, iar mai apoi în Șendriceni, (astăzi în județul Botoșani).[6] A absolvit cursurile Facultății de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. După absolvirea facultății, a rămas în cercetare (la Institutul de istorie și arheologie „A.D. Xenopol” din Iași, unde a devenit secretar de redacție la „Anuarul” Institutului, principala revistă științifică publicată sub egida Academiei Române)[6], pentru a trece apoi în învățământul superior, ajungând la gradul de profesor universitar.[7] Istoricul Ioan Caproșu s-a specializat pe istoria medievală, în special pe problemele legate de economia medievală. Pe lângă problemele legate de economia medievală, istoricul a mai scris despre mișcările țărănești din spațiul românesc și despre unele monumente reprezentative pentru arta feudală[6]. A fost decan al Facultății de Istorie; visiting professor la universități din Marea Britanie și SUA.
În anul 1979 a obținut titlul științific de doctor în istorie cu teza "Camăta în Moldova, până la mijlocul secolului al XVIII-lea". În anul 1975, a fost distins cu premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române; a fost cooptat în Comitetul național de redacție al colecției Documenta Romaniae Historica. În anul 1990, aceeași Academie i-a acordat premiul „B.P. Hașdeu” pentru volumul I din "Monumenta linguae dacoromanorum. Biblia 1688", Pars I, Genesis, 1988 (editat cu Vasile Arvinte).
Lucrări semnificative
Iașii vechilor zidiri. Până la 1821 (Ed. Junimea, Iași, 1974; ed. a II-a, Iași, 2007) - în colaborare cu Dan Bădărău;
O istorie a Moldovei prin relațiile de credit. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea (Ed.Universității „Al.I.Cuza”, Iași, 1989);
Documente privitoare la istoria orașului Iași (1408-1790) - 10 vol. (Ed. Dosoftei, Iași, 1999-2008).
mai multe volume din seria A, Moldova a colecției "Documenta Romaniae Historica".
Biserici și mănăstiri vechi din Moldova până la mijlocul sec. al XV-lea, (ed. a II-a), București, 1971.
Despre politica internă a lui Radu Mihnea și răscoalele țărănești din prima lui domnie în Moldova (1616-1619), în Studii și Cercetări de Istorie-Iași, XIII, nr.1, pp. 81-104.
Rolul capitalului cămătăresc în aservirea micii proprietăți din Moldova (până la începutul regimului fanariot), în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie-Iași, VII, 1970, pp. 107-137.
Camătă și cămătărie în Moldova în epoca fanariotă, în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie-Iași, VIII, 1971, pp. 27-59.
Patru documente de la Ștefan Tomșa al II-lea, Iași, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1972.
Noi documente moldovenești din arhive vieneze, Iași, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1974.
Cu privire la istoria orașului Bîrlad, Iași, Editura Academiei Rrepublicii Socialiste România, 1976.
