Ignacy Mościcki (n. 1 decembrie 1867 – d. 2 octombrie 1946) a fost un chimistpolonez, politician și Președinte al Republicii Polone (1926–39). El a fost cel mai longeviv președinte al Poloniei (13 ani).[5]
La absolvire, el a revenit la Varșovia, dar a fost amenințat de către poliția secretă țaristă cu închisoare pe viață în Siberia și a fost nevoit să emigreze în 1892 în Londra. În 1896 i s-a oferit un post de asistent la Universitatea din Fribourg din Elveția. Acolo el a patentat o metodă industrială ieftină de producție a acidului azotic.
Ca președinte, Mościcki a fost subordonatul lui Piłsudski, niciodată nu arată în mod deschis dezacordul din orice aspect al conducerii mareșalului. După moartea lui Piłsudski din 1935, urmașii lui s-au divizat în trei grupuri: cei care-l susțin pe Mościcki ca succesorul lui Piłsudski; cei care-l suștin pe Generalul Edward Rydz-Śmigły; și cei care-l susțin pe prim-ministrul Walery Sławek.
Cu scopul de a-l elimina pe Sławek, Mościcki a încheiat un acord de împărțire a puterii cu Rydz-Śmigły, care l-a văzut pe Sławek ca un actor politic serios până la sfârșitul anului. Ca urmare a acestui acord, Rydz-Śmigły a devenit de facto liderul Poloniei, până la izbucnirea războiului, în timp ce Moscicki rămas în continuare în funcția de președinte.
Mościcki a fost o figură moderată de conducere în regim, fiind menționat ca „guvernul coloneilor”, din cauza prezenței multor ofițeri militari în guvernul polonez. Mościcki a respind multe dintre excesele naționaliste politicianului mai de dreapta Rydz-Śmigły, dar înțelegerea lor a rămas mai mult sau mai puțin intactă.
Mościcki a rămas președinte până în septembrie 1939, când a fost internat în România[7] și a fost forțat de către Franța să demisioneze biroul său. El l-a transmis lui Władysław Raczkiewicz, după ce prima sa alegere a fost respinsă de către guvernul francez.
În decembrie 1939 Mościcki a fost eliberat și lăsat să se mute în Elveția, unde el s-a aflat de-a lungul celui de-Al Doilea Război Mondial. El a murit în casa sa din apropiere cu Geneva pe data de 2 octombrie 1946.