PROFILPELAJAR.COM

Identificare
Heptoxid de diclor


SMILES O=Cl(=O)(=O)OCl(=O)(=O)=O^[1]
Număr CAS	12015-53-1
PubChem CID	123272
Formulă chimică	Cl₂O₇^[1]
Masă molară	181,902108 u.a.m.^[2]
Proprietăți
Densitate	1,9 g/cm³
Punct de topire	−91,57 °C
Punct de fierbere	82 °C
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Heptoxidul de diclor (denumit și oxid de clor (VII)) este un compus chimic cu formula Cl₂O₇. Acest oxid de clor este anhidrida acidului percloric, de aceea mai poate fi numit și anhidridă perclorică. Este un lichid uleios și incolor.^[3]

Obținere

Heptoxidul de diclor se obține prin distilarea sau eliminarea de apă a acidului percloric în prezența unui agent de deshidratare; cel mai des se folosește pentoxid de fosfor^[4]^[3]^[5]:

2 HClO₄ + P₄O₁₀ → Cl₂O₇ + H₂P₄O₁₁

Oxidul de clor (VII) poate fi distilat din amestecul rezultat.

Proprietăți

Heptoxidul de diclor reacționează cu aminele primare și secundare în mediu de tetraclorură de carbon cu obținerea de N-perclorili:^[6]

2 RNH
2 + Cl
2O
7 → 2 RNHClO
3 + H
2O

2 R
2NH + Cl
2O
7 → 2 R
2NClO
3 + H
2O

De asemenea, reacționează cu alchenele cu obținerea de perclorați de alchil. De exemplu, în urma reacției cu propena într-o soluție de tetraclorură de carbon, se obține perclorat de izopropil și perclorat de 1-cloro-2-propil.^[7]

Vezi și

Monoxid de diclor

Referințe

^ ^a ^b „Heptoxid de diclor”, Dichlorine heptoxide (în engleză), PubChem, accesat în 20 noiembrie 2016
^ „Heptoxid de diclor”, Dichlorine heptoxide (în engleză), PubChem, accesat în 6 octombrie 2016
^ ^a ^b Nenițescu, Costin D. Chimie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică. p. 680.
^ Holleman, Arnold F.; Wiberg, Egon (2001). Inorganic chemistry. Tradus de Mary Eagleson; William Brewer. San Diego: Academic Press. p. 464. ISBN 0-12-352651-5.
^ Pauling, op.cit., p. 253
^ Beard, C. D.; Baum, K. (1974). „Reactions of dichlorine heptoxide with amines”. Journal of the American Chemical Society. 96 (10): 3237–3239. doi:10.1021/ja00817a034.
^ Baum, K. . (1976). „Reactions of dichlorine heptoxide with olefins”. The Journal of Organic Chemistry. 41 (9): 1663–1665. doi:10.1021/jo00871a048.