Géza Páskándi

Géza Páskándi
Date personale
Născut18 mai 1933
Viile, jud. Satu Mare, România
Decedat19 mai 1995 (la 62 de ani)
Budapesta, Ungaria
ÎnmormântatFarkasréti temető[*][[Farkasréti temető (Hungarian cemetery in Budapest)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuSebők Anna Páskándiné[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor, poet, eseist, dramaturg, publicist
Limbi vorbitelimba maghiară[2][3] Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Kossuth
Premiul Attila József
premiul Ernő Szép[*]​
Magyar Örökség díj[*][[Magyar Örökség díj (award)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Géza Páskándi (n. 18 mai 1933, d.19 mai 1995) a fost un scriitor maghiar născut în Ardeal, la Viile, jud. Satu Mare, România, ales postum ca membru al Bibliotecii virtuale gratuite a Academiei Literare Digitale Ungare

Biografia

Între 1949 și 1953, a fost redactor la săptămânalul Ifjúmunkás și apoi la cotidianul Előre. Din 1953, a studiat limba maghiară la Cluj-Napoca, în timp ce lucra și pentru revista literară Utunk. A fost arestat în 1957 și condamnat la șase ani de închisoare sub acuzația de revoltă împotriva statului și a ordinii publice[4]. Și-a ispășit pedeapsa cu închisoarea într-un lagăr de muncă din Delta Dunării. În februarie 1963, a fost eliberat din Salcia prin amnistie.

După eliberare, a lucrat ca lucrător la raft și bibliograf în București. S-a căsătorit cu Sebők Anna. Între 1971 și 1973, a lucrat în redacția Editurii Kriterion din Cluj.

S-a mutat în Ungaria în 1974; aici a devenit colaborator principal la revista Kortárs, iar din 1991 a fost dramaturg la Teatrul Național. De asemenea, a fost președinte al redacției ziarului Erdélyi Magyarság și al programului Magyarok al Televiziunii maghiare. A devenit membru în comitetul Asociației Scriitorilor Maghiari, iar între 1992 și 1995 a fost membru în consiliul de conducere al Academiei Maghiare de Arte. În 2011 a fost ales postum ca unul dintre membrii Academiei Literare Digitale Ungare.

A fost înmormântat în cimitirul Farkasrét din Budapesta.

Opere literare

  • Piros madár (poezii), 1956;
  • Holdbumeráng (poezii), 1966;[5]
  • Szebb a páva, mint a pulyka (poezii pentru copii), 1968;
  • Zápfog király nem mosolyog (povești), 1969;
  • Az eb olykor emeli lábát (dialoguri, piese de teatru), 1970;
  • Tű foka (poezii), 1972;
  • A vegytisztító becsülete (povestiri), 1973;
  • Beavatkozás (roman polițist), 1974;
  • Piese de teatru: A rejtekhely, Időszak, A hülyegyerekek avagy A vándorköszörűs, A sor, 1974 ;
  • A szárnyas bocs (povești), 1975;
  • Papírrepülő eltérítése (poezii), 1976;
  • A sárikás anyós (epos), 1979;
  • Tréfás-pipás-kupakos (poezii pentru copii), 1979;
  • A királylány bajusza (piesă de teatru pentru copii), 1984;
  • Erdélyi triptichon (drame), 1984;
  • A szabadság színeváltozásai (eseuri), 1984;
  • A szalmabábuk lázadása (roman), 1985;
  • A szörnyszülött (povestiri), 1985;
  • Üvegek (novellák), 1986;
  • Az árnyékfejtők (roman), 1988;
  • A sírrablók (roman), 1989;
  • A Nagy Dilettantissimo (poezii), 1990;
  • A Nagy Légyölő (roman), 1991;
  • Az Árpád-házi Triptychon (drame), 1994;
  • Begyűjtött vallomásaim (autobiografie), 1996).

Filme după scrieri ale lui Géza Páskándi

Traduceri

  • Sticle (povestiri), traducere de Adela Rodica Sălăgeanu, Editura Cartea Românească, București, 1971.[6]

Studii critice și recenzii

  • Viola Vancea, Disimulare și simbol. În: România literară, nr. 20/ 13 mai 1971, p. 9.

Bibliografie

  • În umbră (nuvelă dramatică), în românește de Constantin Olariu. În: România literară, nr. 11/ 12 martie 1970, pp. 6-7.

Legături externe

Note

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ IdRef, accesat în  
  3. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, București, 2006.
  5. ^ Kántor Lajos, Bumerang de lună. In: Gazeta literară, nr. 27 (766)/6 iulie 1967, p. 2.
  6. ^ România literară, nr. 20/ 13 mai 1971, p. 9.