Generața lui, din care cei mai talentați reprezentnți au studiat la Colegiul Győrffy debutează în cariera scriitoricească sub mirajul unor perspective nemărginite.
perioada de început
Majoritatea reprezentanților acestei generații, la fel ca Gyula Fekete au fost tineri talentați, care se ridicaseră din rândul țărănimii mijlocii, și credeau la unison că odată cu instaurarea republicii va lua sfârșit asuprirea seculară a țărănimii, că forța portantă a noii societăți va deschide calea spre posibilități de dezvoltare nebănuite; credeau cu sinceritate că noile orientări vor aduce la suprafață personalități creatoare, adânc înrădacinate în realitățile societății, care în același timp vor contribui și la povara zilnică a comunităților din care fac parte.Aceste destine obișnuite îl preocupă la începutul cariei sale pe Gyula Fekete.A încercat să surprindă în povestirile sale timpurii, procesul prin care oameni simpli, muncitori industriali, lucrători agricoli, intelectuali de primă generație, fiecare în domeniul său de activitate, prin munca lor contribuie la reclădirea societății maghiare ruinate după război, generând o viziune morală nouă și contribuind la formarea unui sistem de conviețuire modern, în concordanță cu provocările noilor realități socio-politice.Fekete acceptă conștient tradițiile epice pe care mișcarea scriitorilor populari le statorniciseră de ceva vreme în literatura maghiară a vremii.Își concentrează arsenalul epic asupra tendințelor acțiunilor eroilor, lăsând în umbră evoluția internă al caracterelor .A insistat în această perioadă să construiească opere epice, care au la bază, în paralel precizia sociografică și construcția perspectivistă. Nuvelele sale sunt în marea lor majoritate statice, conflictul este generat de o bipolaritate simplistă: între binele-reprezentat de normele etice noi și răul-izvorând din tradițiile remanente ale vechii orânduiri, contrapuneri pe care autorul nu le motivează prin evoluția vieții personajelor, ci le subordonează voluntar scopului propriei narațiuni.Eroii muncitori din aceste povestiri, înfăptuiesc mărețe victorii cotidiene, singura lor motivație fiind dorința ca numele lor să apară pe panoul de onoare și să smulgă randament maximal din propria forța de muncă în cinstea și onoarea tovarășului Rákosi.Piesele din volumul de nuvele Eszmélet (Trezire), (1953) sunt exemple didactice ale expresiei și viziunii schematice; și din romanul Kati (1953) lipsește capacitatea artistică creatoare.Operele din această epocă se înscriu în linia micului realism angajat, ce nu avea să anticipeze forța artistică și anvergura creației sale de mai târziu.
perioada trezirii
Pentru întreaga generație de scriitori al lui Gyula Fekete, evenimentele Revoluției Maghiare din 1956 a produs o profundă criză, forțându-i la o reevaluare critică și autocritică a întregului parcurs literar de până atunci.Au fost puși în situația de a analiza întregul complex al reușitelor, dar mai ales al eșecurilor de dinainte de 1956 .Puși față în față cu gravele conflicte sociale ce mocneau sub cenușa aparentei ordini sociale, dar care la 23 octombrie1956 răbufnesc cu o forță teribilă, îi constrânge la formarea unei viziuni literare noi, în care conflictele vieții reale, aspectele tragicomice ale existenței prevalează altor teme anterioare, căzute în caducitate în urma cutremurului social și politic.Au fost reprezentanți ai generației lui Fekete care nu au reușit nicio dată să conștientizeze cu toată veridicitatea această mutație petrecută în mentalul colectiv al lumii literare.Pentru Gyula Fekete însă, având o vastă experiență de viață, dar mai cu seamă o profundă pregătire estetică și teoretică, alegerea a fost aceea a adoptării unor teme majore ale vieții cu profundă ancorare în straturile morale ale existenței sociale.Se produce la el trezirea interesului către marele realism, care duce la abandonarea definitvă a conceptelor din perioada începuturilor carierei literare.În romanele și volumele sale de nuvele ce apar relativ sistematic, după anul 1957 se poate constata existența a două tendințe.Pe de o parte încearcă zugrăvirea caracteristicilor noii imagini morale a lumii ce se afla în formare cu accente pe dureroasele inconsecvențe ale acesteia, conștientizând din ce în ce mai adânc efectele crizei morale a familiei, pe de altă parte, face bilanțul istoric pe care-l omisese să-l facă la începuturile carierei sale.Cele două tendințe sunt însă sudate într-un tot unitar prin caracterul și mediul în care se mișcă personajele sale.În romanele sale de facturi diverse apare deseori peisajul din Borsod,imaginea satului de altădată, decăzut și prădat de desele schimbări de regimuri politice și familia Parázsó ale cărei generații succesive îi conferă autorului materia primă pentru reprezentarea dramatică a mutațiilor profunde în imaginea și ordinea morală a lumii rurale.
perioada marilor romane
La scrierea romanului A fiatalasszony (Tânăra femeie)în 1960, Fekete încă se concentrează pe sistemul normelor estetice, greșit interpretate ale „totalismului” și „marelui roman”, care în perioada anilor cincizeci erau impuse aproape obligatoriu scriitorilor de către conducerea culturală.Defectele majore ale romanului: supranararea și lipsa motivării în momentele importante ale acțiunii, se datorează dorinței autorului de a da operei un caracter exhaustiv.În centrul romanului se află o tânără femeie venită din zona pauperă a ruralului, care nu reușește să îmbine menirea ei de mamă de familie cu tendințele noi societăți de a crea un cadru natural de viață femeilor pe baza egaltății în drepturi cu bărbații. Mariajul lui Juli și Béla se destramă, fiindcă tânăra femeie este incapabilă să realizeze armonia dintre feminitate, maternitate, viață muncitorească, caracterul ei este dominat când de una, când de alta din aceste însușiri, îi lipsește cu desăvârșire capacitatea de a fi deschisă, dezinvoltă, însușiri fără de care o căsnicie nu poate supraviețui.Romanul, peste măsură de voluminoasă prezintă în paralel cu ruptura destinului lui Juli și istoria familiei ei.Gyula Fekete, intuiește perfect apariția fenomenului de destrămare a familiei tradiționale și atrage atenția asupra necesității dezamorsării efectelor cauzate de vidul moral apărut în urma dispariției bruște a vechiului cadru sociologic, face acest lucru într-o perioadă în care cercetările sociologice de-abia se conturează în perimetrul centro-european. Din roman lipsea însă economia univocității și a concentrării spre țelul urmărit, acesta ar fi putut desăvârși structura dramatică a operei.Oricum, drama din roman este făcută imponderabilă până la anihilare de contrapunctarea căsatoriei eșuate, prin prezentarea modelului pozitiv al căsătoriei reușite dintre personajele secundare Gyurka și Marika.Dar din creionarea întălnirii și a modului de coadaptare a celor doi lipsește meticulozitatea analizei, respectiv logica evoluției caracterologice, în lipsa cărora se lasă impresia că oricând soarta celor doi pot derapa spre un deznodământ asemenea personajului principal.
Seria scrierilor având ca temă metamorfozarea moralei o continuă cu romanul de mare forță expresivă: „A hű asszony meg a rossz nő” (Nevasta credincioasă și femeia rea), publicat în anul 1963, a cărui tonalitate deja prevestește principala idee a scrierilor din această epocă, respectiv parte a etosului întregii opere al lui Fekete. „Îi năcaz cu moravurile în zilele noastre”, îngână deseori tanti Orsolya, bătrâna proprietăreasă din roman, și că într-adevăr moravurile sunt perisabile, o dovedește deznodământul final al romanului:Imre Östör aparent fără nicio motivație își părăsește tânăra și frumoasa soție și se mută în concubinaj la doamna Palócz, care își crește singură cei trei copii.Semantica titlului este explicitată de încheierea romanului:„Multă vreme lumea din strada Fürj pomenea cazul chiriașului duduii Orsi - părea un om de treabă și totuși - își părăsi nevasta tânără, cochetă, devotată și credinciosă pentru o femeie rea”.Stilul romanului este concis, orientat spre scop, autorul are tendința de a decupla de la acțiune orice episod nesemnificatv, deși pe alocuri își permite câteva pasaje umoristice.Esența este însă: schimbarea caracterului lui Imre Östör.El are o atracție irezistibilă față de „femeia rea”, cu toate că aceasta este lipsită de personalitate, e urâtă , cu alte cuvinte este o nenorocită față de tânăra și devotata sa soție.Are însă trei copii, iar nevasta lui Östör nu vrea să aibă urmași.Personajul principal descoperă modelul de familie la care aspiră în subconștientul său în acești trei copii, model pe care nu și-l găsește în propria căsnicie, aparent echilibrată, cu siguranța materială asigurată, fericită în accepțiunea comună a vecinilor și cunoscuților.Concepțiile autorului asupra situaței demografice, a natalității și morbidității în societate, prezentate cu mare ecou în diversele sale articole și studii sociologice asupra protecției familiei, apărute de-a lungul deceniilor ce au urmat, sunt aici avansate cu un subtil talent artistic.Ironia bizară ce glisează asupra întregului roman este aceea că nu moralitatea lui Östör este defectuoasă, ci a societății în ansamblul ei, care uită de imperativul natural al procreației atunci când individul este prins în vâltoarea bunăstării și al afirmării personale.Conceptul de responsabilitate morală colectivă apare pentru prima oară în acest roman, concept pe care avea să o dezvolte și să-i dea consistență teoretică, în primul rând, nu în scrierile sale beletristice, ci în seria articolelor de sociologie, studiile filozofice de mai târziu.Aprofundarea sistemică al conceptului o va face în volumul de studii și eseuri „Egy korty tenger” (O înghițitură de mare), scris într-un ton sever, cu fundamentare științifică recunoscută, în care apare și viziunea amenințătoare a extincției națiunii.Tema aceasta reapare periodic în scrierile târzii ale lui Fekete; într-un articol publicat în februarie 2007 problematica extincției națiunii tradiționale este extrapolată de autor la realitățile din Uniunea Europeană, afirmând că lipsa responsabilității morale colective, materializată prin tendințele globalizante excesive, abandonarea cvasitotală a tradițiilor naționale și regionale, afluența crescândă a imigranților extraeuropeni, creează premisele extincției civilizației europene în paralel cu dispariția națiunilor tradiționale; articol care a stârnit intense polemici, chiar acuzații defăimătoare la adresa autorului.
Balogh Ernő: Fekete Gyula: Mézeshetek. Alf 1976. 2. sz. 88–89.
Mezei András: Megkérdeztük Fekete Gyulát, nem fél-e attól, hogy az írók csak politikusnak, a politikusok csak írónak tartják? ÉI 1976. 50. sz. și M.A.: Megkérdeztük. 1982. 118–123.
Pomogáts Béla: A köznapi ember. Fekete Gyula: Az orvos halála. P. B.: Regénytükör. 1977. 206–212.
Illés László: Közírónak leírni ma Magyarországon. Nszab 1978. júl. 28.
Bibliografie
Új magyar irodalmi lexikon („Nou dicționar maghiar pentru literatură”), vol. I., editura Akadémiai Kiadó (Editura Academică), Budapesta, 1994, ISBN 963056805
Magyar irodalmi lexikon (Dicționarul literar Maghiar) vol.I-III., redactor șef: Benedek Marcell, 1963-1978
Kortárs magyar írók kislexikona, 1959-1988, redactor șef: Fazakas István, 1990
