Grigori Nemțov

Grigori Nemțov
Date personale
Născut1828 Modificați la Wikidata
Soroca, gubernia Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani) Modificați la Wikidata
Sofia, Principatul Bulgariei Modificați la Wikidata
Cetățenie Bulgaria Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materSeminarul din Halki  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Grigori Nemțov, pe numele real Gheorghi Nemțov (în rusă Георгий Немцов; ulterior, în Bulgaria a adoptat numele Григорий Доростолски и Червенски, transliterat Grigorie de Dorostol și Cerven; n. 1828, Soroca, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. , Sofia, Principatul Bulgariei) a fost un episcop al Bisericii Ortodoxe Bulgare, mitropolit de Dorostol și Cerven între anii 1872 și 1898.

Biografie

S-a născut în orașul Soroca din același ținut, gubernia Basarabia (Imperiul Rus). A primit educația primară în orașul natal. De la o vârstă fragedă s-a pregătit pentru viața de călugăr și în 1846 a fost trimis să studieze la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. Acolo l-a întâlnit pe susținătorul exilat al independenței bisericii bulgare, Ilarion Makariopolski. Din 1855 a slujit în biserica bulgară „Sf. Ștefan” din Constantinopol și a predat la o școală bulgară din oraș. În 1866 a devenit arhimandrit.[1]

După înființarea oficială a Exarhatului bulgar în 1870, Grigorie a participat activ la dezvoltarea acestuia și la alegerea primului exarh bulgar. În 1872 a devenit mitropolit al eparhiilor Dorostol și Cerven cu sediul în Rusciuc. După ce au început revoltele din Bosnia și Herțegovina în 1875, el a solicitat populației să își îndeplinească „îndatoririle lor loiale” și a ajutat autoritățile turce să-l captureze pe revoluționarul Toma Kardjiev. După începutul războiului ruso-turc în 1877, Grigorie a invitat din nou poporul să rămână loial sultanului și, după intrarea trupelor rusești în țară, să coopereze cu acesta.[2] După eliberarea Bulgariei, a participat la Adunarea Constituantă în 1879 ca susținător al Partidului Conservator.

În 1884 a devenit membru cu drepturi depline al Societății literare bulgare.[3]

Note

  1. ^ bg Mitropolitul Grigorie pe site-ul Eparhiei de Ruse
  2. ^ bg Отношение към революционно-освободителното движение
  3. ^ Кираджиев, Светлин. София. 125 години столица. 1879-2004 година. ИК „Гутенберг“, 2006. ISBN 978-954-617-011-8.

Bibliografie

  • Билчев, Тодор (съставител) (). Митрополит Григорий, Доростолски и Червенски (1872 – 1898). Документален сборник. Русе. 
  • Билчев, Тодор. Обретенският духовен храм „Света Троица“. В. Търново, 2010, 83 с. – има и за митрополит Григорий