Handrick a câștigat medalia de aur în proba de pentatlon modern la Jocurile Olimpice de Vară de la Berlin din 1936.[1][2] A luptat apoi ca pilot de vânătoare în Războiul Civil Spaniol și a susținut că a obținut 5 victorii aeriene în timp ce zbura pentru Legiunea Condor, doborând un I-15 pe 9 septembrie 1937 și un I-16 pe 18 mai 1938.
În iulie 1937 Handrick a fost numit comandant al grupei Jagdgruppe 88 (18 iulie 1937 - 10 septembrie 1938) și a preluat comanda grupei I./JG 26 (1 mai 1939 - 23 iunie 1940) după întoarcerea sa din Spania în 1938.[3] La 24 iunie 1940 maiorului Handrick i s-a încredințat comanda escadrilei Jagdgeschwader 26, iar comandant al grupei I./JG 26 a devenit căpitanul Kurt Fischer.[4] În octombrie 1940 el a fost numit la comanda grupei III/JG 52 care a fost trimisă în România (Pipera) pentru instruirea piloților români de vânătoare.[5][6][7] În iunie 1941 Handrick a fost numit comandant al escadrilei JG 77. În timp ce se afla pe Frontul de Est a susținut că a doborât un MiG-3 pe 29 septembrie 1943 și un Pe-2 pe 22 octombrie 1941.[necesită citare]
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost decorat cu Crucea Germană de aur la 17 octombrie 1943.[8] În mai 1942 locotenentul-colonel Handrick a fost transferat la comanda escadrilei JG 5 care desfășura misiuni de luptă în Norvegia și Rusia de Nord. Din iunie 1943 până în iunie 1944 a fost comandant al unității de vânătoare Jagdfliegerführer Ostmark, apoi cu gradul de colonel (Oberst) a devenit comandant al Diviziei 8 Vânătoare (8.Jagddivision) din Austria până la sfârșitul războiului. După război a lucrat ca reprezentant al Daimler-Benz la Hamburg.[9]
Decorații
Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Ofițer (11 octombrie 1941) pentru că „a condus în foarte bune condițiuni operațiunile Flotilei, având 61 ieșiri la inamic”[10]
^Decretul Regal nr. 2.836 din 11 octombrie 1941 pentru conferirea de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 249 din 20 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.420.
Bibliografie
Caldwell, Donald L. (1991). JG 26 Top Guns of the Luftwaffe. Ivy Books. ISBN: 0-8041-1050-6.
Mandell, Richard D. (1987). The Nazi Olympics. University of Illinois Press. ISBN: 0-252-01325-5.
Patzwall, Klaus D.; Scherzer, Veit (). Das Deutsche Kreuz 1941 – 1945 Geschichte und Inhaber Band II [The German Cross 1941 – 1945 History and Recipients Volume 2] (în German). Norderstedt, Germany: Verlag Klaus D. Patzwall. ISBN978-3-931533-45-8.Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
Toliver, Raymond F. and Constable, Trevor J. (1998). Das waren die Deutschen Jagdflieger-Asse 1939-1945 (in German). Motorbuch Verlag. ISBN: 3-87943-193-0.
.jpg)
.jpg){kind=small}
