Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate. Eticheta a fost introdusă în august 2023
Primul nume de Neagăuți provine de la antroponimul de origine sârbă - Neagu/Neagoe, format din cuvântul slav nega (нѣгa) - „grijă”, „tandrețe”.[7] În a doua jumătate a secolului XVI se atestă schimbarea numelui în Horbinești.
Toponimul Horbinești provine de la cuvântul slavgorb (горб) - „gheb”, „cocoașă”, cu sensul de „movilă”, „colină”. Conform altor versiuni, termenul horb, fiind înrudit cu gârb, este moștenit din limba traco-dacă, care derivă de la protoindo-europeanul *ger/*gerbh - „a îndoi”, „a încovoia”, având origine lingvistică comună cu gorb-ul din limbile slave.[8]
Localitatea actuală a fost atestată documentar cu denumirea Neagăuți într-un uric emis de domnul Alexandru cel Bun, prin care confirmă dăruirea așezării de Stoian Procelnicul lui Ivan Cupcici, care datează cu 27 mai 1429:[10]
„Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor care vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această adevărată slugă și boier al nostru, pan Ivan Cupcici, ne-a slujit cu dreapta și credincioasa slujbă. De aceea, noi, văzând dreapta și credincioasa lui slujba către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat, în țara noastră, două sate, numite: Cupca, unde este casa lui și, dincolo de Prut, Neagăuți, și de la Neagăuți, în sus pe Racoveț, până în hotarul lui Grozea, ce va putea întemeieze. Toate acestea să-i fie uric, cu tot venitul, și copiilor lui, și nepoților lui, și strănepoților lui, și răstrănepoților lui și întregului lui neam, neclintit niciodată, în veci.
Iar hotarul acestor sate să fie cu toate hotarele vechi, pe unde au folosit din veac.
...
Iar pentru mai mare întărire a tuturor celor mai sus-scrise, am poruncit slugii noastre credincioase, Neagoe logofăt, să scrie și să atârne pecetea noastră la această carte a noastră.
1576 - satul Neagăuți apare menționat documentar cu denumirea Horbinești într-un suret de pe un ispisoc vechi de la Petru Voievod prin care logofătul Gavril cumpără moșia satului cu 500 zloți tătărești: Iată că, viind înaintea noastră și înaintea boierilor noștri a Moldovei, și mari și a mici, slugile noastre Grozav Cracalie diac, ... [și alții].... au vândut dreapta ocina lor și moșie ... ce le-au avut moșul și strămoșul lor de la bătrânul Ștefan voievod, o a patra parte din sat din Neagăuții, pe Racovăț, în ținutul Hotinului, cari acum să numește Horbinești și o a patra parte din mori, și din heleșteie, și cu un loc de pustie, ce este în capătul acelui hotar, ce să numește Truineva, ce au fost de baștină și de danie, unchiului lor, lui Cracalie pisarul, de la Alexandru voievod.[13]
1577 - Petru Șchiopul voievod întărește lui Gavrilaș pisar stăpânirea peste un sfert din satul Horbinești, numit Negăuții, pe Racovăț, în ținutul Hotin, cumpărat de la Gliga și alții cu 250 de zloți tătărești.[14]
1634 - Vasile Lupu voievod întărește lui Grigore Urechespătar niște părți din ocină din Horbinești după judecată avută cu Procop, fiul lui Bârligă, și rudele sale.[16]
1636 - suret emis de Vasile Lupu voievod menționează pe Prodanu aprodu deținător al unei părți din ocina Horbineștilor.[17]
1638 - Vasile Lupu voievod întărește lui Pătrașco din Horbinești partea lui Suilă din Sănăuți, în urma unui proces cu Drăceștii.[18]
1638 - Vasile Lupu voievod poruncește lui Borăleanul uricar să meargă în satul Horbinești, din ținutul Hotin, pentru a alege partea din acel sat a lui Grigore Ureche spătar de aceea a lui Hilimon, fiul lui Gheorghi.[19]
1644 - Vasile Lupu voievod acordă Grăpinei din satul Cerlina o carte de apărare a părților ei din satul Horbinești ținutul Hotin.[20]
1698 - Alexandra Buhușoae, văduva fostului hatman Alexandru Buhuș și fiica lui Neculae Ureche, fiul lui Vasile Ureche, întocmește izvod de satele ce i-au venit fiicei sale, Catrina, și anume: [mai multe sate inclusiv], satele întregi Horbinești lângă Truieva, ... Frații ei, Ion, Dumitrașco și Neculai Buhuș se obligă că dacă va lipsi vreun sat sau vreun sălașe de țigani să aibă a-l împlini ei, iar dacă se vor găsi și alte sălașe de țigani, afară de cei ce sunt acum, să aibă a-i împărți cu hătmăneasa Catrina, sora lor.[21]
În componența raialei Hotinului
1772 - (Horghinești) conform Recensământului birnicilor organizat de autoritățile țariste satul Hurginești face parte din ținutul Hotin, ocolul Mijlocului, proprietarul moșiei este locotenentul Gheorghe Carp, numărul gospodăriilor locuite - 52, gospodării părăsite - 1. Eliberați de bir sunt: cler - 2; moldoveni - 57.[22]
1817 - (Horbinești) sat în ținutul Hotin, ocolul de Mijloc; 1 preot; 1 dascăl; 1 pălămar (paraclisier); 82 gospodării (capi de familie); 15 văduve; 20 burlaci, 2 ertați; total birnici - 107 bărbați, 15 femei. Moșia satului aparține domnului maior Linevici. Moșia cuprinde 900 fălci de fânețe, 700 fălci de teren arabil, 600 fălci de imaș (pășuni) ai satului, 350 fălci de pășuni aparținând moșierului, 150 fălci de grădini. Pe cursul râul Racovăț exista un iaz fără pești și o moară aparținând moșierului. Locuitorul satului se ocupă cu vinderea (alijveriș) lespezi și stâlpi de piatră dobândite pe teritoriul moșiei.[23][24]
1827 - sunt menționați familia Scordeli, nobili de origine greacă moșieri ai satului. Urmașii lui Ienache Nicolae, căsătorit cu Sofia G. Botezatu, părinții Ecaterinei Buzne și ai lui Nicolae, moșier
la Gordinești și Fetești (Hotin), mareșal de Hotin (1863-1866), căsătorit cu Leontina Stanislav Moraczewski.[25]
1836 - satul Gordinești, județul Hotin, plasa (volostea) Edineț, numără 147 de familii de țărani.[26]
1870 - sat în județul Hotin, volostea Edineț: 152 case; 342 bărbați, 346 femei; 95 cai; 323 vite cornute mari, 800 ovine și caprine, activează moară cu aburi.[28]
1875 - sat în județul Hotin, volostea Edineț: 161 case; 385 bărbați, 369 femei; 110 cai; 480 vite cornute mari, 302 ovine și caprine.
1886 - sat în județul Hotin, volostea Edineț, include 183 de curți, 831 locuitori, 1 biserică ortodoxă, capelă.[29]
1902 - (Hordinești) sat, în județul Hotin, volostea Edineț, așezat pe pârâul Racovăț, între satele Târnova și Burdujeni. Are 186 case, cu o populație de 980 suflete; 2 mori de vânt; vite mari 387 capete.[30].
1922 - 450 de gospodării de naționalitate română și ucraineană, Biserica Sfântul Arhanghel Mihail, zidită în 1861 din piatră de evlavioasa Ana Marocevschi, este casă de preot. Paroh preot: Pavel Pentiacov, de 27 ani, absolvent al seminarului teologic, în serviciu pe loc începând cu 1918. Cântăreț: Areta Agapiev, de 68 ani, în serviciu pe loc din 1883.[31]
1923 - sat în județul Hotin, plasa Briceni (denumiri geografice: Stânca Goală - 223 m, Crucei, Iazului, Stânca Icoanei); 490 clădiri (la care de adaugă 2 clădiri nelocuite); 510 de menage; 1023 bărbați, 944 femei, total - 1967 locuitori. Gospodărie boierească (3 case ruinate), 1 cooperativă agricolă, 1 carieră de piatră, 1 vărărie, 5 mori pe apă, 2 cârciumi. Activează o școală mixtă (fete și băieți), poștă rurală, primărie.[32]
1924 - sat din județul Hotin, plasa Briceni. Primar - Vitalie Mancuși. Notar - Mihail Ionos. Învățători: Vladimir Șchiopu, Maria Rezimovscaia. Preot: Pavel Pintiacov. Băcani: Alter Fridman, David Oxman, Idlo Oxxman, Grigoraș Țățea. Cârciumari: Maria Bucătari. Cizmari: Anton Bucătar, Mihail Bucătar. Vitalie Cață, Nichifor Danciuc. Proprietari de moșii: Ion Caufman (100 ha), Constantin Mișinăuți (100 ha), Maria Scordeli (100 ha), C.N. Scordeli (100 ha), N.N. Scordeli (100 ha). Arendași de moșie: comunitatea sătească - 400 ha.[33]
1928 - Însemnări administrative: comună rurală în județul Hotin, Tribunalul Hotin, judecătoria de ocol Edineț, Primărie proprie. Aspecte sociale: 2103 locuitori, o biserică ortodoxă, o școală primară. Economie.Băcănii: Exman Dughel, Exman Idia, Friedmann Iosif, Hellermann N. Nicolai, Landa Mordco, Șcelcov T. Carieră de piatră: Mesenfiațev S. Constantin. Cizmari: Bucătaru Andrei, Bucătaru Anton, Bucătaru Gh. Iona, Bucătaru Grigorie, Bucătaru Ioan, Bucătaru Mihail, Cațoi Vasile. Fierari: Albu Ioan, Hamuraru Gheorghe, Mocanu Manole. Frânghieri: Albu Teodor. Mori: Albu Nicolae, Berlibo Toader, Caminschi Mihail, Luchianciuc Pavel, Pascal Simion, Sumanciuc Gheorghe. Rotari: Zubjinschi Ivan. Agricultori: Kaufmann Iosif; Scordeli N. Maria; Scordeli C. Nicolai; Scordeli N. Nicolai.[34]
Structura etnică a populației (1930):
Români (93,6%)
Ruși (3,1%)
Ucraineni (0,8%)
Alte etnii (evrei, rromi, sârbi, etc.) (2,5%)
1930 - populația totală număra 2555 oameni, inclusiv 2391 locuitori de etnie română, 3 - germani, 80 - ruși, 21 - ucraineni, 7 - iugoslavi (sârbi/croați/sloveni), 6 - polonezi, 30 - evrei și 17 - rromi. După limba maternă populația a fost avut următoarea structură: limba română - 2388 persoane; limba germană - 1 persoană; limba rusă - 80 persoane; limba ucraineană - 29 persoane; limba poloneză - 3, limba idiș - 30 persoane și limba rromă - 24 persoane (datele Recensământului General din 1930).[35]
1931 - În perioada interbelică satul Gordinești a fost reședința comunei cu aceeași denumire, care includea satele Fetești și Târnova.[36]
1938 - în sat activează Fundația Culturală Regală „Principele Carol”.[37]
Anii celui de Al Doilea Război Mondial
1941 - în Gordinești sunt înregistrate 658 clădiri și 2834 locuitori.[38]
Ocupația sovietică
1949 - 2956 locuitori, inclusiv: 2893 români moldoveni, 13 - ruși, 47 ucraineni.
1979 - 3139 locuitori, inclusiv 1400 bărbați și 1739 femei.
1982 - au activat două brigăzi de culturi de câmp, două brigăzi de cultivare a tutunului, două brigăzi de pomicultură, o fermă de bovine cornute mari. Școală medie, case de cultură cu instalație pentru cinematograf, bibliotecă, punct medico-obstrecian, grădiniță, casă de deservire socială, magazin, punct de telecomunicații.
1989 - conform recensământului populația satului constituie 3332 persoane, inclusiv 3325 moldoveni/români, 4 ucraineni și 3 ruși.[39]
Demografie
La recensământul populației din 2004 au fost înregistrați 3265 oameni,[40] iar în 2014 erau 3093 oameni, cu o scădere a numărului de locuitori de 5,26%.
Structura religioasă
Componența confesională a comunei Gordinești
Ortodocși (77,6%)
Martori ai lui Iehova (11,8%)
Evanghelici baptiști (0,7%)
Pensticostali (3%)
Alte religii (2,3%)
Nedeclarată (3,1%)
Agnostici (1,5%)
În cadrul recensământului din 2014, 2401 locuitori s-au identificat ortodocși, 364 - martori ai lui Iehova, 23 - evanghelici baptiști, 12 - adventiști de Ziua a șaptea, 94 - pensticostali (Biserica lui Dumnezeu Apostolică), 9 - creștini după evanghelie, 47 persoane erau agnostici, nu și-a declarat religia - 97 persoane, altor culte aparțin 56 locuitori.
Liceul Teoretic Gordinești asigură accesul copiilor în învățământul primar și secundar, ciclurile I și II (gimnazial și liceal). Mediul instituția este frecventată de circa 450 elevei în 21 de clase. În procesul educațional sunt implicate aproximativ 30 de cadre didactice. Liceul este înzestrat cu auditorii de studii, bloc alimentar, cabinet de asistență medicală, sală sport, teren de sport, atelier, sală festivități, cabinet metodic, bibliotecă cu săli multimedia.[43]
Educația instituțională preșcolară se realizează la grădinița ”Spicușor”, frecventată de 130 copii.
Satul Gordinești dispune de un punct medical, în care activează două asistente medicale și un medic de familie.
^Ladaniuc, Victor. „Gordinești”. In: Localitățile Republicii Moldova: itinerar documentar-publicistic ilustrat. Volumul 6: Dre-G, pp. 602, ISBN 9975-9868-2-X
^Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul VII
^Documente privind Istoria României. A. Moldova. Veacul XVI, Volumul IV (1591-1600)
^Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul XXII, pp. 107, 108
^Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul XXIII, p. 449
^Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul XXIV
^Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul XXIV.
^Documenta Romaniae Historica. A. Moldova. Volumul XXVII. p. 335
^Catalogul documentelor moldovenești din Direcția Arhivelor Centrale. Supliment I (1403-1700). București, 1975. p. 1060
^Dmitriev, P.G.; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 1: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772-1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975. p. 145.
Malcoci, Vitalie. Gordinești – centru de prelucrare a pietrei din nordul Moldovei. In: Arta – 94, ed. a Institutului de Istorie și Teorie a Artei. Seria artă plastică, arhitectură, Chișinău, 1994.
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
