Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
În perioada 1950-1964 a fost redactor-șef al revistei Arta.plastică[8] Gheorghe Șaru, reprezentativ pentru noua generație de artiști din sfera realismului socialist, a coordonat colecția Arta în Republica Populară Română, publicațiile apărute sub egida acesteia cuprinzând și texte în limbile franceză și engleză.[12]
Prin natură și educație fiind un artist al timpului său, totuși nu a aderat la nici un curent la modă, însă a adoptat un stil extrem de original, care prin abilitatea de elaborare este imposibil de confundat și foarte modern. Ceea ce uneori pare abstract este o realitate rafinată la cel mai înalt grad. El își trata formele cu meticulozitate de portretist. Culoarea l-a preocupat în cea mai mare măsură.
A fost pentru mult timp profesor la Institutul de Arte Plastice N. Grigorescu din București (1948-1982)[10] (și prorector în perioada 1966-1967[8]) unde a format sute de studenți cărora le-a insuflat conceptul de artă modernă. A călătorit mult.
A fost membru al UAPR și al Asociației Internaționale de Arte Plastice a UNESCO.[10]
La începutul anilor ’80 s-a stabilit în SUA. Și-a continuat ultimii aproape 20 de ani ai carierei sale în Statele Unite.
Este expus în marile muzee ale lumii și figurează în nenumărate colecții particulare. A pictat până în ultimele zile ale vieții, deși fusese declarat orb din punct de vedere legal (legally blind).
Lucrări ale pictorului Gheorghe Șaru se găsesc în mari muzee ale lumii, cum ar fi Muzeul Ermitaj (Sankt Petersburg) și Muzeul de Artă Modernă al Orașului Paris, care dețin lucrări reprezentative ale artistului.
.svg){kind=small}
