A intrat în diplomație la 1 decembrie1920. A fost succesiv secretar de legație la Legația din Budapesta (1921-1925), secretar de legație în cadrul centralei Ministerului Afacerilor Străine (1925-1927), secretar de legație (din 1932 consilier de legație) la Legația din Varșovia (1927-1933), consilier de legație în cadrul centralei Ministerului Afacerilor Străine (1933-1935), ministru plenipotențiar la Tallin (1935-1939).[2]
La 1 octombrie1939,[3] Gheorghe Davidescu a fost numit ministru plenipotențiar la Moscova (1939- august 1940). La 13 iunie1940 îl informează pe V. M. Molotov, comisarul sovietic însărcinat cu afaceri străine, că guvernul român era de acord cu numirea lui A. Lavrentiev ca ministru al U.R.S.S la București. După 8 zile, la 21 iunie, noul reprezentant plenipotențiar sovietic sosește în Gara de Nord, cu acceleratul de dimineață, venind dinspre Tiraspol. Este salutat cordial de către un înalt consilier din Ministerul Afacerilor Externe, urându-i-se „bun sosit”. Conform oficiosului guvernamental „România”, soției sale i s-a înmânat „o splendidă jerbă de trandafiri albi”. Același ziar adăuga: „Fără a face nici o declarație, dl. ministru al U.R.S.S. și suita au pornit la sediul legației din șoseaua Kiseleff”. Tăcerea reprezentantului sovietic a fost primită cu surprindere. Oficiosul nazist „Berliner Boersenzeitung” menționa: „Prin trimiterea noului ministru la București, Uniunea Sovietică a dovedit voința de a normaliza raporturile dintre cele două țări”. În cadrul aceluiași comentariu, ziarul berlinez atrăgea atenția cititorilor asupra unor convorbiri oficiale care ar fi urmat să aibă loc în aceeași săptămână între ministrul de externe al României, Grigore Gafencu, și ministrul plenipotențiar sovietic de la București. Convorbirile, prezentate de publicația nazistă drept certe, nu au mai avut loc niciodată. În calitate de ministru plenipotențiar la Moscova, Gheorghe Davidescu a fost invitat în seara zilei de 26 iunie1940, la ora 22.00[4], la sediul Comisariatului Afacerilor Străine, unde i s-a înmânat, fără nici o explicație,Ultimatumul sovietic prin care România era obligată să cedeze Basarabia[5].
Gheorghe Davidescu a îndeplinit, prin delegație, funcția de secretar general al Ministerului Afacerilor Străine în perioada 8 august - 9 septembrie 1941, pe timpul concediului lui Alexandru Cretzianu.[6] Ulterior, printr-un decret semnat de Mihai Antonescu, vicepreședintele și președintele ad-interim al Consiliului de Miniștri, a fost numit în funcția de secretar general al Ministerului Afacerilor Străine cu începere de la 11 octombrie 1941.[7] A deținut această funcție până la 1 septembrie1944, fiind apoi trecut în cadrul reorganizării Statului (din 24 iulie1945) și pus în disponibilitate (din 23 noiembrie1946).[2]
După punerea în disponibilitate a fost arestat și întemnițat, murind în detenție în 1959 [8]
^Constantin Tatu (). „Începutul marii drame românești: 26 iunie 1940”. Presa Panoramic (4): 8–11.
^Decizia nr. 68.304 din 9 septembrie 1941 a ministrului secretar de stat la Departamentul Afacerilor Străine, publicată în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 222 din 19 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.608.
^Decretul Conducătorului Statului nr. 2.834 bis din 11 octombrie 1941 pentru numire de secretar general, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 245 din 15 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.304.
^Decretul regal nr. 1.345 din 9 mai 1941 pentru acordări de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.518.
