Filaret Barbu a fost fiul lui Iosif Hazi Barbu, cârnățar de meserie, și al Emei Barbu, născută Dragoș. A cunoscut de timpuriu sunetele muzicale ale tarafurilor de lăutari, care cântau de dimineață și până târziu în noapte în birtul bunicului său.
Întors în România, a devenit profesor de muzică la Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj și dirijor al corului "Ion Vidu", la a cărui înființare, în 1922, a fost unul dintre inițiatori. [1].
În, 1931, după decesul profesorului Ion Vidu, i-a urmat acestuia la conducerea corului Reuniunii române de muzică și cântări, care a primit numele lui Ion Vidu. [2]
Lucrarea sa de debut a fost vodevilul Privighetoarea albă (1924), după care au urmat o serie întreagă de lucrări, între care și Armonii bănățene, Nocturnă, Roză albă, etc.
A scris și un studiu monografic dedicat lui Traian Grozăvescu și o culegere de coruri intitulată Portativ bănățean.
