Feniramină

Feniramină
Identificare
Număr CAS86-21-5[1][2]  Modificați la Wikidata
PubChem4761[3]  Modificați la Wikidata
DrugBankDB01620  Modificați la Wikidata
ChemSpider4597[4]  Modificați la Wikidata
UNII134FM9ZZ6M[1]  Modificați la Wikidata
KEGGD08355  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL1193[5]  Modificați la Wikidata
Cod ATCD04AA16[6]  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date chimice
FormulăC₁₆H₂₀N₂[3]  Modificați la Wikidata
Masă molară240,162649 u.a.m.[7]  Modificați la Wikidata

Feniramina (sub formă de maleat) este un antihistaminic H1 cu proprietăți anticolinergice derivat de piridină, de generație 1, fiind utilizat în tratamentul alergiilor.[8][9] Printre acestea se numără rinita alergică și conjunctivita, de obicei asociate răcelii.[10]

Medicamentul a fost patentat în 1948.[11]

Utilizări medicale

Feniramina este utilizată în tratamentul reacțiilor alergice, de obicei cele care apar în răceala comună.[8][10] Este similară ca acțiune cu bromfeniramina și clorfeniramina.[9]

Reacții adverse

Fiind un antihistaminic H1 de generație 1, poate produce sedare, somnolență, cefalee și în plus efecte atropinice.[8][10]

Note

  1. ^ a b c d pheniramine (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în  
  2. ^ a b CAS Common Chemistry, accesat în  
  3. ^ a b c d e f g h i j k l „Feniramină”, pheniramine (în engleză), PubChem, accesat în  
  4. ^ a b Pheniramine (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  5. ^ a b PHENIRAMINE (în engleză), ChEMBL, accesat în  
  6. ^ a b Pheniramine (în engleză), DrugBank,  
  7. ^ a b „Feniramină”, pheniramine (în engleză), PubChem, accesat în  
  8. ^ a b c „Pheniramine”. The American Society of Health-System Pharmacists. Accesat în martie 2020. 
  9. ^ a b „Pheniramine”. DrugBank - Canadian Institutes of Health Research. Accesat în martie 2020. 
  10. ^ a b c „Rezumatul caracteristicilor produsului - Fervex "pentru copii" fără zahăr280mg/100 mg/10 mggranule pentru soluție orală” (PDF). Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. Accesat în martie 2020. 
  11. ^ Fischer, Jnos; Ganellin, C. Robin (). Analogue-based Drug Discovery (în engleză). John Wiley & Sons. p. 546. ISBN 9783527607495. 

Vezi și