Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări. Se bazează pe surse îndeaproape asociate subiectului. Marcat din noiembrie 2018. Tonul este nepotrivit pentru o enciclopedie. Marcat din noiembrie 2018. Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din noiembrie 2018. Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din noiembrie 2018. Conține greșeli de ortografie și/sau de punctuație. Marcat din noiembrie 2018.  Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

Facultatea de Energetică din cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București este o școală de învățământ superior tehnic din România, în care se pregătesc anual peste 2000 studenți și activează peste 100 de cadre didactice.

După aproximativ trei decenii de la apariția în anul 1921, a primelor forme ale învățământului energetic universitar din România, în anul 1950, creșterea cererii de energie electrică și termică, necesitatea de construire a unor instalații moderne, consolidarea unui sistem interconectat la nivel național și implicarea activă a unor personalități vizionare au impus crearea Facultății de Energetică, la Institutul POLITEHNIC București, cu trei specializări: Termoenergetică, Electroenergetică și Hidroenergetică.

La 11 ani de la înființare, în anul 1961, facultatea s-a dezvoltat prin înființarea secției de Automatică, care în 1966 s-a desprins din nucleul inițial și a devenit facultate de sine stătătoare. In anii 1967 și 1972, s-au înființat specializările Centrale Nuclear-Electrice și Energetica Industrială. Transformările profunde declanșate în 1990 prin trecerea la economia de piață, au determinat restructurări de fond și în domeniul producției, transportului și distribuției energiei electrice și termice bazate pe noi soluții tehnice, financiare și organizaționale, având ca obiective creșterea eficienței energetice și protejarea mediului înconjurător. Pentru a face față noilor provocări de pe piața muncii, Facultatea de Energetică a dezvoltat trei noi specializări: Ingineria Mediului, Ingineria Economică și Informatică Aplicată în Energetică.

În anul 2006, evoluția mediului economic și restructurările la nivelul sistemului energetic au determinat transformarea specializărilor Electroenergetică și Energetică Industrială, atât ca formă cât și ca denumire, în Ingineria Sistemelor Electroenergetice, respectiv Managementul Energiei. Odată cu implementarea sistemului Bologna, respectiv a sistemului bazat pe puncte de credit transferabile, s-a trecut de la învățământul de 5 ani la cel de licență de 4 ani, cu posibilitatea continuării studiilor în cadrul programelor de master de 2 ani. În prezent, în cadrul facultății sunt oferite 11 programe de master, unul dintre acestea fiind cu predare în limba engleză, oferind specializarea în direcțiile de actualitate ale domeniului ingineriei energetice. Doctoratul, cel de-al treilea ciclu de pregătire universitară, se asigură în cadrul facultății noastre prin școala doctorală înființată în anul 2012.

Colaborările internaționale au permis în ultimii ani dezvoltarea unor programe de dublă diplomă, cu universități de prestigiu din Franța și Italia, atât la nivelul studiilor de licență și masterat, cât și a celor de doctorat. Relațiile stabilite cu partenerii industriali și de cercetare, naționali și transnaționali, au condus la semnarea mai multor protocoale de colaborare, pentru burse private, stagii de practică și premii pentru studenții facultății.

• OSCAR KREINDLER (1950 - 1956)
• ION ANTONIU (1956 - 1957)
• MARIUS PREDA (1957 - 1963)
• GLEB DRĂGAN (1963 - 1971)
• ALEXANDRU DIACON (1971 - 1980)
• ION IORDĂNESCU (1980 - 1984)
• JULIETA FLOREA (1984 - 1990)
• DUMITRU CEZAR IONESCU (1990 - 2000)
• ADRIAN BADEA (2000 - 2006)
• GABRIEL BAZACLIU (2006 - 2008)
• GEORGE DARIE (2008 - 2012)
• CONSTANTIN BULAC (2012 - 2016)
• HORIA NECULA (2016 - 2020)
• LĂCRĂMIOARA DIANA ROBESCU (2020 - prezent)

Dionisie Menelas Germani (1877- 1948) este considerat unul dintre cei mai importanți specialiști români în hidraulică și hidrotehnică, autor în 1942 al primului tratat de hidraulică apărut în România - "Hidraulică teoretică și aplicată". Dionisie Germani a efectuat și prezentat teoretic, prin lucrări experimentale și chiar prin originale construcții, ideile sale novatoare din hidraulică și mecanica fluidelor, cu preocupări speciale în teoria similitudinii. A condus lucrările de alimentare cu apă potabilă a orașului București și a întocmit studiul și proiectul general de canalizare a Capitalei. După finalizarea acestor lucrări, a realizat proiectele pentru canalizare și alimentare cu apă a orașelor Brăila, Pitești, Galați, Curtea de Argeș, Ploiești, Turnu Măgurele, Târgoviște, Satu Mare și Tulcea.

Ion S. Gheorghiu (1885-1968) academician român, profesor de mașini electrice, autor al primului tratat de mașini electrice în limba română, cel care a elaborat primul proiect de electrificare a căii ferate Ploiești-Brașov.

Constantin N. Dinculescu (1898-1987) este considerat fondatorul școlii românești de centrale electrice. În 1945 a întocmit planul de electrificare a țării și este autorul planului de electrificare a liniei de cale ferată București – Ploiești – Brașov, la care a aplicat cea mai nouă soluție a timpului, utilizarea curentului monofazat de 50 Hz. Contribuții importante au adus la construirea termocentralelor electrice de la Doicești, Ovidiu II, Comănești, Borzești, Petroșani și a hidrocentralelor de la Bicaz și Sadu. El a construit rețeaua de înaltă tensiune din regiunea petrolieră Prahova și rețelele de transport și distribuție în zonele Arad, Ploiești, Slănic și altele. De asemenea, a fost inițiatorul construcției noului local al Politehnicii din București, al cărei rector a fost între 1954 și 1958.

Martin Bercovici (1889-1970) creator al școlii romanești de rețele și sisteme electrice, promotor, alături de Constantin Dinculescu, al înființării Facultății de Energetică. A efectuat cercetări în domeniul electroenergeticii și a adus importante contribuții în construirea a diverse echipamente electrice. Este autorul teoriei componentelor simetrice și aplicațiilor acesteia în electrotehnică, a soluționat probleme de reglaj al puterii și frecvenței în rețelele electrice, a calculat raza de influență a liniilor de înaltă tensiune asupra rețelei de comunicații și a adus importante contribuții la perfecționarea modului de transmitere la mare distanță în curent alternativ și în curent continuu. A aplicat calculul matricial în studiul regimurilor rețelelor electrice cu ajutorul calculatoarelor electronice, ceea ce a constituit o noutate științifică deosebită la nivelul de dezvoltare a tehnicii anilor '50.

Dorin Pavel (1900-1979) creatorul școlii hidroenergetice românești, promotor al amenajării râurilor din Romania. Întreaga dezvoltare a hidroenergeticii românești, pornind de la cei 21 MW instalați în 1933, până la cei circa 6000 MW aflați astăzi, a făcut dovada realismului prevederilor monografiei profesorului Pavel, publicată în 1933 „Planul general de amenajare a forțelor hidraulice în România”, în care sunt elaborate schemele a 567 de uzine hidroelectrice pe toate râurile țării, cu toate datele tehnice și economice și cu 100 de planșe cu vederi în plan și profil în lung prin amenajări. După contribuții hotărâtoare în realizarea lucrărilor de amenajare a salbei de lacuri din București, Herăstrău-Floreasca-Tei, în perioada 1934-1937, conduce proiectarea pentru amenajarea Bârzavei, Nerei și Timișului, pentru ca mai apoi, să-și poată vedea transformate în realitate proiectele de amenajare a râului Sadu și a cascadelor hidroelectrice ale Bistriței, Argeșului, Oltului, Someșului și Sebeșului. Încununarea succesului gândirii tehnice a energeticianului profesor Dorin Pavel rămâne grandioasa lucrare de la Porțile de Fier, realizată în comun cu Iugoslavia și care rezolvă radical navigația pe Dunăre în zona respectivă, punând la dispoziția ambelor țări, peste 2200 MW putere instalată, în condiții economice avantajoase.

Dumitru Dumitrescu (1904-1984) a fost promotorul calculului numeric în mecanica fluidelor. Teza sa de doctorat intitulată "Curgerea în jurul unei bule de aer situată într-o conductă verticală", elaborată sub conducerea lui Ludwig Prandtl la Universitatea din Göttingen, este citată în multe tratate de Mecanica fluidelor din țară și de peste hotare, iar studiul teoretic și experimental al mișcării lichidelor grele cu suprafață liberă a stat la baza multor lucrări de cercetare și a deschis drumul către noi direcții de cercetare în Mecanica fluidelor. Viziunea sa asupra fenomenelor fizice în general și a fenomenelor din Mecanica fluidelor în particular, a fost substanțial îmbunătățită și ridicată la un nivel superior de înțelegere, datorită studiilor sale sistematice de filosofie.

Paul Dimo (1905 - 1990) creator al metodei REI de analiză nodală a sistemelor (R – radial; E – echivalent; I - independent), cunoscută sub denumirea de Dimo's Rei Methods. Prin această concepție și noțiunile noi pe care le-a introdus în tehnica mondială, a reușit să calculeze cele mai complexe rețele electrice naționale și continentale. Această teorie este actuală în prezent ca și atunci când a fost lansată cu 50 de ani în urmă, fiind profund originală și fără fisuri, uimind cercetătorii din domeniu de pretutindeni. Paul Dimo a studiat analiza nodală pentru sisteme complexe și posibilitățile de analiză pentru calculatorul electronic alfa numeric asociat cu analizorul grafic Dimo – anagraful Dimo. Pentru descoperirile și invențiile sale a obținut numeroase brevete de invenție, printre care se enumeră: brevet de invenție român pentru evitarea supratensiunilor prelungite (1957) și în SUA, RFG, Franța, Canada s.a.. În 1966 a obținut brevetul OSIM pentru anagraful Dimo, brevetat și în SUA, Franța și Anglia. El a fost de trei ori laureat cu înalta distincție "Premiul de Stat" pentru: Planul de electrificare a țării (1950); Proiectarea hidrocentralei Moroeni (1954); lucrarea "Cauza supratensiunilor prelungite în rețelele cu neutrul izolat". In 1961, Academia Română i-a acordat Premiul Traian Vuia pentru contribuțiile la Studiul stabilității statice a sistemelor energetice. A fost distins și cu prestigiosul Premiu Montefiori care se acorda o dată la cinci ani.

Ioan D. Stăncescu (1911- 1987) creator și susținător al dezvoltării termoficării în țara noastră, consilier ONU și al statului german în domeniul energiei. Bogata activitate publicistică a prof. ing. Ion D. Stăncescu este pusă în evidență mai ales prin principala sa lucrare ,,Bazele tehnice și economice ale termoficării”, prima de acest gen scrisă în România și printre puținele lucrări complete apărute în Europa. Multe din problemele tratate în această carte de căpătâi a termoenergeticii sunt de mare actualitate și în prezent.

Alexandru Diacon (1924 – 2004) a coordonat realizarea și proiectarea mai multor obiective hidroenergetice cum ar fi: Centrala Hidroenergetică Moroieni, Barajul de la Bicaz (la 25 de ani, fiind cel mai tânăr șef de proiect din România), Hidrocentrala “Dimitrie Leonida”, Sistemul Hidroenergetic și de Navigație “Porțile de Fier I”, Barajul și Hidrocentrala “Porțile de Fier 2”, fiind distins cu numeroase ordine și medalii, între care Premiul de Stat în 1952 și 1963 și Steaua Republicii Iugoslave cu spade pe colan. În calitate de expert guvernamental, profesorul Alexandru Diacon a fost consultant principal pentru toate marile lucrări hidrotehnice din țara noastră: Canalul navigabil Dunăre – Marea Neagră, Canalul navigabil Poarta Albă – Midia Năvodari, docurile uscate din porturile Constanța și Mangalia, amenajarea Dâmboviței în București, canalul București-Dunăre ș.a..

Costin Moțoiu (1924-1996) eminent profesor de centrale termoelectrice, coordonator al proiectelor unor mari centrale electrice din țară.

Ionel Purica (1925-1990), profesor de teoria reactorilor nucleari, unul dintre promotorii energeticii nucleare în țara noastră. Ideile sale asupra obținerii de fluxuri mari de neutroni prin coloane termice interne, precum și de optimizare a reactorilor nucleari prin teoria jocurilor, se utilizează în marile centre nucleare din lume. Experimentele propuse de el asupra utilizării neutronilor ultrareci pentru detectarea particulelor specifice câmpului gravitațional, fac obiectul unor programe de la Institutul de la Dubua și de la CERN. Abordarea originală a conversiei energiei nucleare direct în energie electrică a condus la creșterea eficienței celulelor de conversie realizate în țară. Principiul „Acțiunii Ireversibile Minime”, introdus de profesorul Purica în teoria termodinamicii neliniare, deschide perspective deosebite de optimizare a ciclurilor termodinamice ale instalațiilor termice de producere a energiei. Bun cunoscător al potențialului științific și practic din diferite țări în care s-a dezvoltat industria nucleară, prof. Ionel Purica a inițiat în anul 1967 colaborarea romano-canadiană în domeniu, fapt care a condus la realizarea centralei nucleare de la Cernavodă.

Gleb Drăgan (1920-2014) membru al Academiei Române, profesor de Tehnica Tensiunilor Înalte, cu contribuții notabile în domeniile electrostatică, descărcarea corona, trăsnet, supratensiuni atmosferice și de comutație. Prin cercetările sale a dezvoltat un domeniu de studiu nou în România, Tehnica Tensiunilor Înalte (coautor în 1966 la primul tratat pe acest domeniu pe plan internațional), fiind ctitorul laboratorului de „Tehnica Tensiunilor Înalte” din Politehnică, unul dintre cele mai mari laboratoare din Europa.

Dumitru Cezar Ionescu (1946-2005), profesor de fiabilitate și centrale electrice, cu o contribuție esențială la modernizarea facultății noastre a cărui decan a fost o lungă perioadă (1990-2000).

• Energetică și ingineria fluidelor
• Energetică și tehnologii informatice
• Energetică și tehnologii de mediu
• Energetică și tehnologii nucleare
• Ingineria sistemelor electroenergetice
• Managementul energiei
• Termoenergetică

• Eficiența Energetică
• Energetica Orașelor Inteligente
• Hidro-Informatică și Ingineria Apei
• Informatică Aplicată în Energetică
• Monitorizarea și Controlul Sistemelor Electroenergetice
• Inginerie Nucleară
• Servicii Energetice
• Surse Regenerabile de Energie
• Energy Engineering
• Managementul Mediului și Dezvoltare Durabilă
• Managementul Sistemelor Energetice

DIRECTOR

Prof.dr.ing. Radu PORUMB

Activitatea de pregătire prin doctorat din cadrul SDIE asigură continuarea studiilor de la ciclurile de licență și masterat care se desfășoară în cadrul Facultății de Energetică, prin colaborarea cu cele trei departamente ale facultății: Departamentul Hidraulică, Mașini Hidraulice și Ingineria Mediului (DHMHIM), Departamentul Producerea și Utilizarea Energiei (DPUE) și Departamentul Sisteme Electroenergetice (DSE).

Activitatea în cadrul Școlii Doctorale Energetică este condusă de Directorul SDIE și de Consiliul Școlii Doctorale Energetică (CSDIE), care este format din directorul SDIE, profesori conducători de doctorat și studenți doctoranzi din cadrul Facultății de Energetică, precum și din profesori de la alte universități din țară și/sau străinătate.

Pentru mai multe detalii consultați website-ul Arhivat în 10 octombrie 2018, la Wayback Machine. Școlii Doctorale Energetica.

• Departamentul Hidraulica, Masini Hidraulice si Ingineria Mediului
• Departamentul Producere si Utilizare a Energiei
• Departamentul Sisteme Electroenergetice

Acest articol conține text de la site-ul oficial al Facultății de Energetică a UPB, care își oferă conținutul sub licența CC-BY-SA 3.0.

• Site oficial
• Prezentare pe pagina Universității Politehnica
• Pagină oficială pe Facebook
• Canal oficial pe YouTube
• Școala Doctorală Energetică