În luna aprilie a anului 1910 s-a deschis în mod solemn cea de a noua expoziție a Tinerimii artistice în clădirea Panoramei Grivița.[1][2] Evenimentul a fost precedat de primirea de noi membrii în rândurile societății.[1] Totul s-a desfășurat într-o atmosferă sărbătorească fiind cea mai amplă manifestare de artă plastică ce s-a cunoscut până în acel moment.[1]
Kimon Loghi, a adus lucrări puține din cauză că era ocupat cu realizarea unor comenzi. S-au remarcat Zi frumoasă de iarnă, Pe marginea lacului și Fetița.[7]
Au mai fost: Biserica din Oeslau de Manea, Interiorul de d-șoara Popea, Râul Doamnei din Câmpulung de Nicolae Grant, La vie de Stoica și Pălăria verde de Mărculescu.[7]
Sculpturi care au fost prezente la Expoziția Tinerimii artistice din anul 1910
Cum manierele și tendințele erau uneori radical diferite, ele au fost susținute cu o pasiune excesivă de artiștii ce le promovau, fapt care a dus la comparații și aprecieri nepotrivite la adresa celorlalți colegi.[1] Această stare de fapt, a dus în final la disensiuni între membrii societății.[1] Presa vremii a preluat comentariile și cronica artistică a făcut o speculație mediatică al cărei izvor se găsea în cancanurile lumii artistice.[1] Prin urmare, divergențele au escaladat în scandaluri publice.[1][8] Aplanarea pentru moment a dezbinărilor a constat în excluderea Ceciliei Cuțescu din rândul membrilor societății.
În anul 1910, Arthur Verona a fost ales ca președinte al Tinerimii române, funcție pe care a deținut-o până în anul 1921.[9]
Picturi care au fost prezente la Expoziția Tinerimii artistice din anul 1910
^Ion Nicoară: Oficialitatea artistică, în Facla, nr. 17, 1910. Societatea a respins cererea de demisie a sculptorului Storck care se solidarizase cu atitudinea soției
^Mariana Preutu, Brandușa Răileanu: Pictorii familiei Verona, București, Editura Humanitas, 2011, pag. 11 ISBN 978-973-50-3055-1
Bibliografie
Petre Oprea: Societăți artistice bucureștene, Editura Meridiane, București, 1969, pag. 41 - 57