În unele probleme de enumerare de grafuri, nodurile grafului sunt considerate a fi etichetate astfel încât să se poată distinge unele de altele, în timp ce în alte probleme se consideră că orice permutare a nodurilor formează același graf, deci nodurile sunt considerate identice sau neetichetate. În general, problemele etichetate tind să fie mai ușoare.[5] Ca și în cazul enumerării combinatoriale în general, teorema de enumerare a lui Pólya este un instrument important pentru reducerea problemelor neetichetate la cele etichetate: fiecare clasă neetichetată este considerată o clasă de simetrie a obiectelor etichetate.
^Cameron, Peter J. (), „Automorphisms of graphs”, În Beineke, Lowell W.; Wilson, Robin J., Topics in Algebraic Graph Theory, Encyclopedia of Mathematics and its Applications, 102, Cambridge University Press, pp. 137–155, ISBN0-521-80197-4
Polya, G.; Read, R. C. (), Combinatorial Enumeration of Groups, Graphs and Chemical Compounds, New York, Berlin Heidelberg: Springer-Verlag
Stanley, Richard P. (1997, 1999), Enumerative Combinatorics, 1, 2, Cambridge, New York, Melbourne, Cape Town: Cambridge University PressVerificați datele pentru: |date= (ajutor)
Graham, R.L.; Groetschel, M.; Lovász, L. (), Handbook of Combinatorics, 1, 2, Amsterdam, Cambridge: Elsevier (North-Holland), MIT Press
Legături externe
Diverse grupuri de cercetare au furnizat baze de date care listează grafuri de dimensiuni mici cu anumite proprietăți. De exemplu