Entoloma jubatum

Entoloma jubatum
Genul Entoloma, aici specia Entoloma jubatum
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Entolomataceae
Gen: Entoloma
Specie: E. jubatum
Nume binomial
Entoloma jubatum
(Fr.) P.Karst. (1879)
Sinonime
  • Agaricus jubatus Fr. (1821)
  • Entoloma resutum (Fr.) Quél. (1877)
  • Entoloma jubatum var. jubatum (Fr.) P.Karst. (1879)
  • Rhodophyllus jubatus (Fr.) Quél. (1886)
  • Entoloma rresutum var. resutum (Fr.) Quél. (1886)
  • Trichopilus jubatus (Fr.) P.D.Orton (1991)
  • Leptonia jubata (Fr.) Largent (1974)
Modifică text Consultați documentația formatului

Entoloma jubatum (Elias Magnus Fries, 1821 ex Petter Adolf Karsten, 1879) din încrengătura Basidiomycota, în familia Entolomataceae și de genul Entoloma[1][2] este o specie de ciuperci necomestibile rară și saprofită. Un nume popular nu este cunoscut. Bureții trăiesc în România, Basarabia și Bucovina de Nord în grupuri mici cu plăcere prin turbării, pajiști deschise, pășuni, fânețe montane mușchioase, dar și ocazional pe dune. Apar de la câmpie la munte, din iunie până în octombrie (noiembrie).[3][4]

Taxonomie

P. A. Karsten

Numele binomial a fost determinat de renumitul savant suedez Elias Magnus Fries în volumul 1 al operei sale Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species din 1821.[5]

Apoi, în 1879, micologul finlandez Petter Adolf Karsten a transferat specia la genul Entoloma sub păstrarea epitetului, de verificat în volumul 32 al jurnalului botanic Bidrag till Kännedom av Finlands Natur och Folk,[6] fiind numele curent valabil (2021).

Sinonime obligatorii sunt Rhodophyllus jubatus a lui Lucien Quélet (1886),[7] Leptonia jubata a lui David Lee Largent (1974)[8] și Trichopilus jubatus a lui Peter Darbishire Orton (1991),[9] dar, de asemenea, celelalte taxoane propagate precum variațiile descrise sunt autorizate (vezi infocaseta).

Epitetul este derivat din cuvântul latin (latină iubatus=prevăzut cu o coamă, creastă)[10] ce se referă la aspectul pălăriei a ciupercii.

Descriere

Bres.: Entoloma jubatum
  • Pălăria: destul de subțire, fragilă și slab higrofană are un diametru de 3-6 (8) cm, este la început conică în formă de clopot, nu ombilicală, apoi convexă până aproape aplatizată, în centru cu o cocoașă bine vizibilă mai mult sau mai puțin ascuțită, uneori ceva turtită, marginea rămânând mereu netedă, devenind însă la bătrânețe râpoasă, cu rupturi radiale asemănător speciilor ale genului Inocybe. Cuticula în tinerețe catifelat-tomentoasă, apoi fibros-solzoasă, parțial puțin papilară, este de colorit variabil care poate fi gri-bej decolorat, ocazional cu nuanțe albăstruie, gri-maroniu, cafeniu sau brun-purpuriu.
  • Lamelele: destul de groase, foarte înghesuite și de aceea uneori răsucite, cu multe lameluțe intercalate de lungime diferită, ascendente și strâmt aderate până aproape libere la picior, sunt inițial gri-albicioase, repede gri-brune cu nuanțe rozalii, muchiile bombate de culoarea lamelelor fiind netede și foarte fin pufoase.
  • Piciorul: are o înălțime de 4-6 (7) cm și o grosime de 0,4-0,6 cm, este cilindric, zvelt, spre bază uneori puțin îngroșat, fibros longitudinal și plin pe dinăuntru. Suprafața mată, fără luciu, este de colorit gri-crem, gri-brun până brun-roșiatic, spre vârf la început brumat și albicios ca la bază, miceliul bazal fiind alb. Nu prezintă un inel și nu se decolorează la atingere.
  • Carnea: palidă, albicioasă până gri apoasă, în tijă cu nuanțe crem este subțire și fragilă în pălărie, dar fibroasă în picior, mirosul fiind nesemnificativ (nu de făină), iar gustul uneori destul de iute.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori rozalii sub-elipsoidali, hetero-dimetrici cu 6-8 colțuri obtuze în vedere laterală, având o mărime de (7) 8,5-10 (11) x (5,5) 6-7 microni. Pulberea lor este roșiatică. Basidiile clavate cilindric cu cleme, preponderent cu 4 sterigme fiecare, măsoară 40-50 x 8-10 microni. Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) au o formă asemănătoare unei sticle rotunjite cu gât îngust sau unui con de Bowling cu dimensiuni diferite cu o lungime maximală de 75 µm, ca de exemplu: 75x13x4x15, 38x8x4x7, 50x13x3x9, 42x10x5x10 (lungime x burtă x gât x cap), uneori acoperite de un mucilagiu. Pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) lipsesc. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) sunt un trichoderm cu hife late de aproximativ 10-25 µm cu o pigmentație intracelulară difuz brună și cleme sporadice.[11][12][13]
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.[14]
  • E. jubatum: pălărie lamele și picior
    E. jubatum: pălărie lamele și picior
  • E. jubatum mai tânără
    E. jubatum mai tânără
  • E. jubatum, mai bătrână
    E. jubatum, mai bătrână

Confuzii

Buretele poate fi confundat preponderent cu specii necomestibile sau toxice ale aceluiași gen, cum sunt între altele: Entoloma conferendum sin. Entoloma staurosporus (probabil toxic),[15] Entoloma excentricum (necomestibil),[16] Entoloma griseocyaneum (necomestibil),[17] Entoloma hiemale (necomestibil),[18] Entoloma mougeotii (necomestibil),[19] Entoloma rhodopolium (otrăvitor),[20] Entoloma sepium (comestibil, crește sub porumbar),[21] Entoloma sordidulum (otrăvitor),[22] Entoloma undatum (necomestibil)[23] sau Entoloma vernum (letal, apare preponderent în primăvară),[24] dar și cu bureți a altelor genuri, ca de exemplu Tricholoma inamoenum (necomestibil).[25] Foarte periculoasă este confuzia cu specii din genul Inocybe, toate fiind grav toxice până letale, cum ar fi: Inocybe cookei,[26] Inocybe corydalina (necomestibilă, foarte slab otrăvitoare),[27] Inocybe erubescens sin. Inocybe patouillardi (letal),[28] Inocybe grammata (otrăvitor),[29] Inocybe napipes (otrăvitor, carnea tăiată devine ușor maronie, crește mai târziu),[30] Inocybe rimosa sin. Inocybe perlata,[31] Inocybe splendens (foarte otrăvitor)[32] sau Inocybe squamata (foarte otrăvitor).[33]

Specii asemănătoare în imagini

  • !!Entoloma conferendum!!
    !!Entoloma conferendum!!
  • !Entoloma excentricum!
    !Entoloma excentricum!
  • !Entoloma griseocyaneum!
    !Entoloma griseocyaneum!
  • !Entoloma mougeotii!
    !Entoloma mougeotii!
  • Entoloma rhodopolium
    Entoloma rhodopolium
  • !!Entoloma sordidulum!!
    !!Entoloma sordidulum!!
  • !Entoloma undatum!
    !Entoloma undatum!
  • !!!Entoloma vernum!!!
    !!!Entoloma vernum!!!
  • !!Inocybe cookei!!
    !!Inocybe cookei!!
  • !Inocybe corydalina!
    !Inocybe corydalina!
  • !!!Inocybe erubescens!!!
    !!!Inocybe erubescens!!!
  • !!Inocybe.grammata!!
    !!Inocybe.grammata!!
  • !!Inocybe.napipes!!
    !!Inocybe.napipes!!
  • !!Inocybe.splendens!!
    !!Inocybe.splendens!!
  • !!! Inocybe rimosa sin. perlata !!!
    !!! Inocybe rimosa sin. perlata !!!
  • !Tricholoma inamoenum!
    !Tricholoma inamoenum!

Valorificare

Ciuperca nu este otrăvitoare, dar din cauza calității cărnii precum al gustului destul de iute, nu este comestibilă. Mai departe, specia, fiind rară, ar trebui să fie cruțată și lăsată la loc.

Note

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 266-267 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  4. ^ a b Gustav Lindau, R. Pilger: „„Kryptogamenflora für Anfänger: Die höheren Pilze (Basidiomycetes)“, vol. 1 - „Die höheren Pilze”, Editura Julius Springer, Berlin 1911, Editura Julius Springer, Berlin-Heidelberg, 1928, p. 234
  5. ^ Elias Fries: „Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species”, vol. 1, Editura Ex Officina Berlingiana, Lundae 1821, p. 196 [1]
  6. ^ P. A. Karsten: „Entoloma jubatum”, în: „Bidrag till Kännedom av Finlands Natur och Folk”, vol. 32, 1879, p. 263
  7. ^ Lucien Quélet: „Enchiridion Fungorum in Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium”, Editura Octave Doin, Paris 1886, p. 58
  8. ^ David L. Largent: „Leptonia jubata”, în: „Northwest Science”, vol. 48, p. 52
  9. ^ P.D. Orton: „Trichopilus jubatus”, în: „Mycologist”, vol. 5, nr. 4, 1991, p. 176
  10. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 655, ISBN 3-468-07202-3
  11. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 551-1
  12. ^ Eef Arnolds, ‎Machiel E. Noordeloos: „New, Rare and Interesting Species of Entoloma”, Editura J. Cramer, Vaduz 1981, p. 29
  13. ^ Machiel E. Noordeloos: „Entoloma”, vol. 1, Editura Libreria editrice Giovanna Biella, Saronno 1992, p. 398-401, 412-414
  14. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 249, ISBN 3-85502-0450
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 248-249, ISBN 3-405-12081-0
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 248-249, ISBN 3-405-11774-7
  17. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 298-299, ISBN 88-85013-46-5
  18. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 268-269, ISBN 88-85013-25-2
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 210-211 – 2 și p. 222-223 – 1, ISBN 3-405-12124-8
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 244-245, ISBN 3-405-12081-0
  21. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 119, ISBN 978-3-8427-0483-1
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 290-291, ISBN 88-85013-46-5
  23. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 272-273 - 2, ISBN 88-85013-37-6
  24. ^ [[Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 190-191, ISBN 978-3-440-13447-4
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 330-331 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 222-223, ISBN 3-405-12081-0
  27. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 250-251, ISBN 88-85013-25-2
  28. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 164, 166, ISBN 3-426-00312-0
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 208-209, ISBN 3-405-12124-8
  30. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 232-233, ISBN 3-405-12081-0
  31. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 238-239, ISBN 3-405-12081-0
  32. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 256-257, ISBN 88-85013-25-2
  33. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 216-217, ISBN 88-85013-37-6

Bibliografie

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Academia Republicii Socialiste România (ed.): „Revue Roumaine de Biologie - Série de biologie végétale”, vol. 42-45, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București 1998, p. 124 (nr. 122)
  • Frieder Gröger: „Bestimmungsschlüssel für Blätterpilze und Röhrlinge in Europa”, partea 1, vol. 13, în: Regensburger Mykologische Schriften, Regensburg 2006
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, p. 436, ISBN 3-8001-3536-1
  • German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder & Armin Kaiser: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 4: „Ständerpilze. Blätterpilze II“, Editura Ulmer, Stuttgart 2003, p. 461, ISBN 3-8001-3281-8
  • Erhard Ludwig: „Pilzkompendium: Die grösseren Gattungen der Agaricales mit farbigem Sporenpulver (ausgenommen Cortinariaceae)“, vol. 2, Editura Fungicon-Verlag, Berlin 2007, p. 135, ISBN 978-3-940316-00-4

Legături externe