Emil Vîrtosu (n. 21 octombrie1902, Galați – d. 3 ianuarie1977, București) a fost un istoric român, specializat în paleografia chirilică și în sigilografie. După ce a urmat cursurile secundare la Galați, Vîrtosu a studiat la București, absolvind Facultatea de litere și filozofie în 1925, și Școala superioară de arhivistică în 1926. Și-a obținut doctoratul în istorie în 1941. A urmat de asemenea cursuri de specializare la Paris.
A fost discipolul și colaboratorul lui Nicolae Cartojan. Corespondența derulată cu acesta conține mărturii despre unele dintre cele mai importante descoperiri din arhive și biblioteci din străinătate.[1]
Opere
Vîrtosu, Emil (), Tudor Vladimirescu. Glose, fapte și documente noi (1821), București: Editura Casei Școalelor
Vîrtosu, Emil (), Tudor Vladimirescu. Pagini de revoltă, București: Fundația Regele Carol I
Vîrtosu, Emil (), Palatul regal cum a fost în trecut: de la Nicolae Grămăticul la boierul Dincu Golescu, Arhivele Bucureștilor, București
Vîrtosu, Emil (), O sută de ani dela înființarea Așezămintelor Brâncovenești: 1838 - 1938, Vol. 1: Documente pentru istoria bisericii, școalei și azilului Domnița Bălașa, precum și a spitalului brâncovenesc, București: Monitorul Oficial și Imprimeria Statului
Vîrtosu, Emil (), Însemnări de taină, București
Vîrtosu, Emil (), Foletul Novel. Calendarul lui Constantin Vodă Brăncoveanu 1693-1704, București
Vîrtosu, Emil (), Titulatura domnilor și asocierea la domnie în Țara Romînească și Moldova pînă în secolul al XVI-lea, București: Editura Academiei Republicii Populare Romîne
Vîrtosu, Emil (), Paleografia româno-chirilică, București: Editura științifică
Bibliografie
M[ioc], D[amaschin] (), „Vîrtosu, Emil I.”, În Ștefănescu, Ștefan (coordonator științific), Enciclopedia istoriografiei românești, București: Editura științifică și enciclopedică, pp. 341–342
Note
^Scurtu, Nicolae (). Cercetări literare. Scriitori și publiciști giurgiuveni. Editura Sud. p. 28.