Emanoil Leoveanu (n. 1887 – d. 1959) a fost un general român care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. Emanoil Leoveanu s-a născut la Craiova[1] și a urmat cursurile de la Facultatea Juridică din Iași și Academia de Înalte Studii Comerciale din Iași.[2] De asemenea, a urmat o lungă serie de pregătiri militare.
A fost înaintat la gradul de general de divizie cu începere de la data de 8 iunie 1940.[3] A îndeplinit funcția de director general al Direcțiunii generale a Poliției[4] până pe 4 decembrie 1941, când a fost înlocuit cu colonelul Nicolae Diaconescu, urmând să primească o funcție de comandă.[5]
A fost trecut în rezervă pe 27 martie 1947. Pe 17 mai 1951 a fost arestat și întemnițat în penitenciarul Jilava, fiind acuzat că a fost director general al Poliției și Siguranței și a efectuat represiuni asupra comuniștilor și a mișcării muncitorești revoluționare. În urma procesului său, Emanoil Leoveanu a fost condamnat pe 3 octombrie 1957 la 15 ani de detenție riguroasă și la confiscarea averii. [6]
^Decretul Regal nr. 1.928 din 7 iunie 1940 pentru înălțarea în grad a unor ofițeri generali, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.829.
^ abDecretul regal nr. 1.295 din 9 mai 1941 pentru acordări de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.484.
^Decretul Conducătorului Statului nr. 3.347 din 4 decembrie 1941 pentru delegațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 289 din 5 decembrie 1941, partea I-a, p. 7.593.
