Variantă a picturii pictată în 1872, aflată la Galeria Tretiakov din Moscova
Edecarii de pe Volga (în rusă: Бурлаки на Волге - Burlaki na Volghe) este un tablou pictat în ulei pe pânză în perioada 1870-1873, de către pictorul și sculptorul rus Ilia Repin. Lucrarea prezintă 11 persoane, edecari,[2] trăgând un șlep pe fluviul Volga. Bărbații par că aproape se prăbușesc de epuizare sub povara tragerii șlepului, în amonte, în vara fierbinte.[3][4]
Lucrarea este atât o sărbătoare a demnității și curajului, cât și o condamnare foarte emoțională a celor care aprobau o muncă atât de inumană[5]. Deși acești oameni sunt prezentați ca stoici și acceptându-și soarta, afișându-se învinși, dar unul dintre ei iese în evidență: în centrul picturii el este reprezentat în cămașă zdrențuită, viu colorată în culoarea roșie, care nu ține capul aplecat, ci are o poziție verticală, semeță, cu ochii scrutând îndepărtata zare.
Repin a conceput pictura în timpul călătoriilor sale prin Rusia ca tânăr, pictura reprezentând personaje reale, pe care le-a întâlnit. Tabloul a fost foarte apreciat și pe plan internațional pentru portretizarea realistă a greutăților oamenilor condamnați la muncă forțată, și a lansat cariera lui Repin. La scurt timp după finalizarea sa, pictura a fost achiziționată de către Marele Duce Vladimir Alexandrovici și expusă în galerii peste tot în Europa ca reper a picturii realiste ruse.
Fundal
Femei trăgând la edec
Repin a absolvit Academia din Sankt Petersburg în 1863. Academia în acea perioadă era cunoscută pentru conservatorismul său profund și înclinare spre arta academică, un fapt ce a creat un sentiment de revoltă și dorință de schimbare la mulți dintre studenți săi[6].
Edecarii de pe Volga este inspirată de scenele la care a asistat artistul în timp ce era în vacanță pe Volga în 1870. El a făcut o serie de studii pregătitoare, mai ales în ulei, în timp ce stătea în Shiriaev Buerak, în apropiere de Stavropol.[6][7] Schițele lui includ peisaje, picturi despre Volga și edecari.
Personajele descrise sunt bazate pe persoane reale pe care artistul i-a cunoscut în timp ce pregătea lucrarea. El a avut dificultăți în găsirea subiectelor care să-i stea ca model, chiar și contra cost, din cauza unei credințe populare, conform căreia sufletul subiectului unei picturi părăsește posesorul, odată ce imaginea sa este pusă pe hârtie[8]. Printre modelele pictate se numără un fost soldat, un fost preot, și un pictor[9]. Deși Repin a pictat unsprezece bărbați, și femeile efectuau această muncă, lucru normal în munca de edecar.
Repin a selectat aceste figuri ca eșantion larg pentru clasa muncitoare a societății rusești. Faptul că unii dintre ei cândva au deținut poziții sociale relativ ridicate, a consternat tânărul artist, care inițial dorea să realizeze o lucrare mult mai superficială, scoțând în evidență contrastul dintre excursioniștii exuberanți (printre care se număra și el însuși) și edecarii necăjiți. Repin a găsit o anumită empatie cu Kanin, preotul caterisit, care este portretizat ca edecarul din față, întors spre privitor.[10]
Artistul scria:
„Avea ceva răsăritean în el, față de scit... și ce ochi! Ce adâncime a privirii! ... Și fruntea, atât de largă și înțeleaptă... El mi s-a părut a fi un mister colosal, și pentru acest motiv l-am iubit. Kanin, cu o cârpă în jurul capului, uzată, avea totuși o înfățișare demnă; era ca un sfânt.”[9]
_-_Volga_Boatmen_(1870-1873).jpg)
