Dumitru Gheorghiu (diplomat)

Dumitru Gheorghiu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani) Modificați la Wikidata
Cluj, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
diplomat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dumitru Gheorghiu (n. , Iași, România – d. , Cluj, România) a fost un muncitor textilist, politician și diplomat român, care a deținut mai multe funcții de conducere în cadrul Partidului Comunist Român (PCR). A îndeplinit, printre altele, funcțiile de prim-secretar al Comitetului Regional Iași al Partidului Muncitoresc Român (1956–1961) și ambasador al României în Republica Populară Chineză (1961–1966).[1][2][3]

Biografie

Dumitru Gheorghiu primit cu pâine şi sare de colectiviștii din Vlădeni, 1959.

S-a născut la 21 martie 1918 în orașul Iași,[1][2][4] într-o familie de muncitori.[1][2] A absolvit șapte clase de școală elementară,[4] după care a lucrat ca ucenic și apoi ca muncitor la mai multe întreprinderi textile⁠(d) din orașul Iași.[1][2] În anul 1945 s-a înscris în Partidul Comunist Român și, începând din 1948, a îndeplinit diferite sarcini în aparatul de partid, fiind detașat în cadrul comitetelor regionale Bacău, Putna și Iași ale Partidului Muncitoresc Român.[1][2] El a urmat în acest timp trei ani de studii în Uniunea Sovietică.[4]

Activitatea politică desfășurată în teritoriu l-a ajutat să promoveze în cadrul conducerii partidului. Gheorghiu a fost ales membru supleant al Comitetului Central (C.C.) al Partidului Muncitoresc Român la Congresul al VII-lea din 23–28 decembrie 1955 și a deținut această poziție, în urma confirmării sale la Congresul al VIII-lea al PMR (20–26 iunie 1960) și la Congresul al IX-lea al PCR (19–24 iulie 1965), timp de aproape paisprezece ani, până la Congresul al X-lea al PCR (6–12 august 1969).[1][2][4] La 16 ianuarie 1956 a fost numit prim-secretar al Comitetului Regional Iași al Partidului Muncitoresc Român (PMR) și a exercitat această funcție până în august 1961.[1][2][4] Implicarea sa politică a fost întărită prin alegerea ca membru al Marii Adunări Naționale[1][2][3] în anul 1957.[3] Dumitru Gheorghiu a îndeplinit funcția de deputat pe parcursul a trei legislaturi,[1][2][3] ca reprezentant al circumscripțiilor electorale ieșene Codăești (1957–1965) și Vlădeni (1965-1969).[4] La propunerea Biroului Marii Adunări Naționale, a fost ales la 28 decembrie 1967 ca membru al Comisiei juridice a forului legislativ național.[5][6]

După cinci ani și jumătate ca prim-secretar al Comitetului Regional Iași al PMR, Dumitru Gheorghiu a fost numit la 29 iulie 1961 în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Populară Chineză, ca succesor al profesorului Barbu Zaharescu.[1][2][7] A rămas în postul diplomatic de la Beijing timp de aproape cinci ani,[1][2][4] până la 3 martie 1966, când a fost rechemat și înlocuit cu și Aurel Duma⁠(d).[8] S-a întors în țară și, în urma unui congres al sindicatelor din anul 1966, a fost ales în funcția de vicepreședinte (secretar) al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR), pe care a îndeplinit-o până la moartea sa.[1][2][3][4]

Dumitru Gheorghiu a decedat la 3 februarie 1970, în urma unui accident grav,[1][2] în orașul Cluj.[4] Funeraliile sale au fost organizate de o comisie formată din Ion Cotoț, Ion Preoteasa (secretari ai Consiliului Central al U.G.S.R.), Nicolae Oniga, Ioan Moga și Nicolae Popescu (șefi de secții la Consiliul Central al U.G.S.R.).[2] Corpul neînsuflețit al lui Dumitru Gheorghiu a fost depus în ziua de 5 februarie 1970 la Casa de cultură a tineretului din sectorul I al Bucureștiului, unde a fost permis accesul publicului între orele 10 și 13, și a fost înhumat în aceeași zi la orele 14, în Cimitirul Ghencea.[1][2]

Distincții

Dumitru Gheorghiu în mijlocul unui grup de alegători din circumscripția Codăești, 1961.

În semn de recunoaștere a meritelor dovedite în activitatea sa politică, Dumitru Gheorghiu a fost decorat de mai multe ori cu ordine și medalii ale Republicii Populare Romîne și Republicii Socialiste România.[1][2] El a primit, printre altele, următoarele decorații:

Note

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, „Dumitru Gheorghiu”, în Scînteia, organ al Cmitetului Central al Partidului Comunist Român, anul XXXIX, nr. 8327, miercuri 4 februarie 1970, p. 7.
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, „Dumitru Gheorghiu”, în Munca, organ al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, anul XXVI, nr. 6912, miercuri 4 februarie 1970, p. 3.
  3. ^ a b c d e Romulus Ioan Budura, Relațiile româno-chineze 1880–1974: documente, vol. 1, Ministerul Afacerilor Externe, București, 2005, p. 1239.
  4. ^ a b c d e f g h i j k l „Dumitru Gheorghiu”. În: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Florica Dobre (ed.), Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar, Editura Enciclopedică, București 2004, ISBN: 973-45-0486-X, p. 292 (PDF; 12,1 MB).
  5. ^ Lucrările Marii Adunări Naționale (stenogramă). Legislatura a V-a — Sesiunea a VIII-a, Ședința din ziua de joi, 28 decembrie 1967 după-amiază, în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, Partea a II-a, nr. 11, sâmbătă 30 decembrie 1967, p. 238.
  6. ^ Modificări în componența unor comisii permanente ale Marii Adunări Naționale, în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, Partea a III-a, nr. 194, duminică 31 decembrie 1967, p. 779.
  7. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 216 din 29 iulie 1961, privind rechemarea tov. Barbu Zaharescu din calitatea de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Populare Romîne în Republica Populară Chineză și acreditarea tov. Dumitru Gheorghiu în calitatea de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Populare Romîne în Republica Populară Chineză, în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 21, 11 august 1961, pp. 298–299.
  8. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 127 din 3 martie 1966, pentru rechemarea tovarășului Dumitru Gheorghiu din calitatea de ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Socialiste România în Republica Populară Chineză și acreditarea tovarășului Aurel Duma în calitatea de ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Socialiste România în Republica Populară Chineză, în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 8, Partea I, 5 martie 1966, p. 45.
  9. ^ a b Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959, privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 191.
  10. ^ Decretul Consiliului de Stat a Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964, pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Române, în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 91.
  11. ^ a b Decretul Consiliului de Stat a Republicii Socialiste România nr. 339 din 30 aprilie 1966, pentru conferirea ordinului „Tudor Vladimirescu”, în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, Partea I, nr. 25, 18 mai 1966, p. 159.

Bibliografie

  • „Dumitru Gheorghiu”. În: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Florica Dobre (ed.), Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar, Editura Enciclopedică, București 2004, ISBN: 973-45-0486-X, p. 292 (PDF; 12,1 MB).