Dumitru Dragan în "Mica studenta", de Nicolai Pogodin alături de Stela Popescu, 1960
În anul 1960 își dă examenul de Diplomă cu Mica studentǎ de Nicolai Pogodin, regia Prof. A. Pop Marțian, în rolul Lev Poroșin. Dupǎ absolvirea acesteia, cere să fie repartizat la Teatrul de Stat din Baia Mare unde debutând în piesa "AVARUL" de Molière, reușește să facă spre sfârșitul piesei din personajul Cleante un alt Harpagon.
A fost căsătorit din anul 1967 pânǎ în anul 1991 și are trei copii, Cristian Mihai (n. 1968, Piatra Neamț), Bogdan Alexandru (n. 1970, Baia Mare) și Anca Oana (n. 1975, Pitești).
Activitatea sa artistică cuprinde peste 150 de roluri, interpretate în mai multe teatre din țară, dar mai ales Premiere Absolute ca: PERICLES, de William Shakespeare (1964); Brașov, Jocul ielelor, de Camil Petrescu (1964); Brașov, Grădina cu trandafiri, de Andi Andrieș (1963); Brașov, Rouă și tutun, de Mircea Radu Iacoban (1971); dar și roluri marcante pentru cariera sa artistică în: Pogoara iarna (Mio), de Max Anderson (1961); Maria Stuart (Miortimer), de F.Schiller (1967); Baia Mare, Avarul (Cleante) de Jean-Baptiste Molière (1960); Baia Mare, Dona Juana (Don Juan), de Radu Stanca; Clipe de viață, de W.Saroyan, cu Liviu Ciulei; Don Carlos, de F.Schiller; Pitești, Ospățul lui Trimalchio, de Cristian Munteanu (1982).
În cei 50 de ani de activitate pe scenele teatrelor din București, Brașov, Baia Mare, Piatra Neamț, Constanța și în cele din urmă la Teatrul Alexandru Davila din Pitești, unde din anul 1973 pâna la sfârșitul carierei sale în anul 2010, a jucat în peste 90 de roluri, a fost să fie făcut un adevărat erou romantic, căci din toate dramele lumii numai cele romantice i s-au potrivit perfect.
Un editor consideră că această pagină conține citate prea multe sau prea extinse pentru a constitui un articol enciclopedic valid. Vă rugăm să îmbunătățiți articolul ștergând citatele în exces sau transferându-le la Wikicitat.
" Reprezentarea lui "Pericles" de către Teatrul de Stat din Brașov este prima în țara noastră, traducerea lui Tascu Gheorghiu este, de asemenea, prima în limba noastră și ca să zic așa "prima-întâi" față de orice altă valorificare românească a operei........... Structura și construcția dramei conțin dificultăți care pot dezarma, dintru început, multe îndrazneli....... Rolul lui Pericles a fost jucat de tânărul actor Dimitrie Drăgan. Interpretul a jucat rolul ca un erou al unei personalități de poveste, cu mult aplomb, chiar cu noblețe, dar tocmai ca purtător al unei atitudini morale, e de mirare că nu s-a vazut cât este de tânăr!"[3]
" Din galeria numeroaselor personaje s-a detașat Dimitrie Drăgan care s-a impus paradoxal, dată fiind tinerețea lui, în aventurile de început ale lui Pericles, dar mai ales în ultimele scene. Dând sinceritate și forță deznădejdii bătrânului prinț singuratic și revenirii la viață. Între reușitele notabile ale spectacolului trebuie neapărat să amintim -regăsirea dintre tată și fiică- scenă jucată de Dimitrie Drăgan și Doina Tamaș cu o intensitate a sentimentelor și o simplitate bogată a expresiei la înălțimea textului shakespearean."[4]
" A fost făcut să fie erou romantic, un June-Prim de " Primă mărime". Din toate dramele lumii numai cele romantice i s-au potrivit manusă, le-a onorat cu brio. Dar un teatru, nu poate avea la infinit un astfel de repertoriu. A fost prin vreo șapte teatre pe care părăsindu-le, "frumosul Drăgan" a lăsat în urmă jale și suspine. Nici o femeie nu l-a putut uita pe acest Mastroiani de o frumusețe irezistibilă, cu un farmec și o blândețe cuceritoare. I-ar fi trebuit un repertoriu de bulevard, unde ar fi fost amantul perfect așa cum în teatrul romantic era prim-amorezul ideal. La București i-ar fi urmat pe Aurel Munteanu, Constantin Bărbulescu sau Geo Barton. Oricum Miki Drăgan și-a construit o frumoasă carieră, impunându-se ca un actor de farmec în care forța talentului i-a luminat și mai mult frumusețea", [5]
