Drumul, construit în 1902-1904, la origine a avut un caracter în primul rând militar strategic și în al doilea rând comercial. După Lovitura de stat de la 23 august 1944 a fost teatrul unor lupte grele duse în porțiunea sa montană. Actual are însă un caracter preponderent turistic, acoperirea cu servicii turistice fiind centrată în arealul limitrof porțiunii estice. Tot în porțiunea sa estică gradul său de accesibilitate este semnificativ mai bun, ca urmare a investițiilor făcute în această porțiune în modernizarea și întreținerea infrastructurii sale.
Lângă Pasul Stânișoara, pe culme, privind spre Mălini
Lungimea lui este de 55,22 km, din care 33,6 km sunt pe teritoriul județului Suceava și 21,62 km pe cel al județului Neamț.[1] Cel mai înalt punct este în Pasul Stânișoara la 1235 m,[3] unde cumpăna apelor separă cele două județe.[4] Lucrările de artă rutiere – bine conservate și în bună stare de funcționare și astăzi pe partea care aparține de județul Suceava, includ poduri metalice de traversare a pârâului Suha din grinzi cu zăbrele și calea sus, precum și podețe în boltă din zidărie de moloane de piatră.[5] Pe partea care aparține de județul Neamț sunt 5 poduri, atât acestea cât și zidurile de sprijin fiind construite din piatră de munte, cioplită și bătută cu ciocanul.[8]
Acum drumul este destul de puțin folosit[9] și are un caracter turistic, dar în perspectivă ar putea fi o cale de legătură mai rapidă spre autostrada Târgu Mureș-Iași.[10]
Șoseaua a fost construită între anii 1902 – 1914[5], într-o zonă care în acea vreme făcea parte din Domeniile Coroanei.[11] Amenajarea drumului s-a făcut pe fondul dorinței Regelui Carol I de a realiza o legătura strategică (în primul rând militară și în al doilea rând comercială) între valea Moldovei și valea Bistriței,[5] într-o vreme în care aliniamentul graniței de nord a Regatului României din partea de vest a Moldovei, trecea la o mică distanță de viitoarea cale de circulație.[11] De asemenea, viitorul drum urma să satisfacă necesitățile economice și nevoia de legături comerciale între domeniile coroanei Borca și Mălini.[12] Fiind făcută cu participarea drumarilor italieni, șoseaua a căpătat numele popular de „Drumul Talienilor”.[13][9]
Fosta Cruce a Talienilor
Proiectarea viitorului drum a fost făcută de către austrieci, sub coordonarea unor meșteri italieni, iar construcția s-a făcut de către italieni. Parțial, a fost folosită și forța de muncă de pe plan local.[9] În raport cu tehnologia de la vremea respectivă lucrările de artă rutiere au fost realizate foarte bine din punct de vedere tehnic, astfel că podurile metalice din porțiunea de drum aflată în județul Suceava reprezintă un etalon, în ceea ce privește o lucrare de calitate.[9] Materialul – piatra pentru cioplit, s-a adus de la carierele de la Râșca și Podul Baciului.[11]
S-au construit și 6 cantoane rutiere – câte trei pe fiecare parte a muntelui, din care astăzi se mai păstrează doar două în punctele Valea Colibei și Ciungi[11]. Acestea erau normate ca locuințe pentru câte 2 familii în vederea susținerii personalului care îngrijea șoseaua.[11] La final, drumarii au ridicat în Pasul Stânișoara o cruce mare din piatră. O parte dintre însemnele sculptate pe corpul crucii au fost inspirate din însemnele regale.[12]
Vechea variantă a monumentului care marchează în partea estică a Drumului Talienilor, poiana în care odihnesc militarii morți în zonă în luptele desfășurate după Lovitura de stat de la 23 august 1944
Harta județului Suceava în Atlasul Căilor de Comunicații din 1897. Viitorul Drum al Talienilor figurează ca Șosea Națională - cu traseul șoseluit până la Iesle, în curs de executare până în apropiere de apa Sabasei și neșoseluit până la Borca. Se remarcă gradul superior de importanță atribuit drumului, față de cel atribuit căii de comunicație reprezentată de valea Bistriței
După Lovitura de stat de la 23 august 1944, porțiunea montană a șoselei a fost teatrul unor lupte grele. Din imediata proximitate a Pasului Stânișoara – unde fuseseră construite cazemate, armata germană a executat tiruri de artilerie până la aliniamentul văii Moldovei. În timpul luptelor, Crucea Talienilor a fost distrusă de bombardamente.[14] Au mai rămas doar treptele de piatră pe unde se ajunge la soclul pe care s-au montat mai târziu o cruce metalică (luată de la o biserică mutată) și o troiță.[5] Mai târziu, cazematele au fost aruncate în aer. În amintirea soldaților din Regimentele 3 Grăniceri[15][16], 6 Grăniceri (Batalionul 1) și a Companiei a 11-a conduse de căpitanul Vasile Teodoreanu[16] (care făcea parte din detașamentul de grăniceri condus de colonelul Nistor Teodorescu)[15] uciși pentru controlul acestui drum, la poalele estice ale muntelui a fost ridicat un monument. O cruce veche din piatră marchează poiana în care odihnesc laolaltă în pământ, sute de militari.[5]
Proiecte
Există intenții legate de finalizarea modernizării integrale a drumului[17], în cadrul unui proiect național care prevede refacerea mai multor drumuri din zonele cu potențial turistic.[14][18] Acestea s-au materializat cu predilecție în partea de est.[19] De asemenea, s-a realizat includerea șoselei în Programul Național de Dezvoltare Locală.[20] Cu toate că drumul se află într-un program de investiții, acesta însă nu a primit încă undă verde pentru executare.[9]
Asociația Italienilor din România și-a propus să facă demersuri, pentru a reconstrui crucea de pe culmea Stânișoarei.[11]
Și în epoca actuală pe ambii versanți ai muntelui, există atât amintirea cât și urmașii drumarilor care au venit din Peninsula Italică.[11]
Caracteristici și facilități
Drumul Talienilor - coborînd spre Valea Sabasei și Borca
De la cumpăna apelor (Crucea Talienilor) spre est până la poale, porțiunea montană (minoritară, cu lungimea de 14 km) este reprezentată de un terasament pietruit, pe care autoritățile locale se străduiesc să-l mențină în condiții cât mai bune. Restul drumului (majoritar) spre intersecția cu DJ209A este asfaltat.[21] Acoperirea cu servicii turistice este centrată în arealul limitrof porțiunii estice.[22]
Pe partea care aparține de județul Neamț însă, atât autoritățile locale cât și cele județene nu s-au dovedit capabile să-l conserve și să-l pună în valoare. Dacă anterior de 1989 cantonierii aveau grijă de drum, în prezent nu mai are nimeni și acesta se află la marginea preocupărilor autorităților, reprezentând astfel genul de drum pe care toată lumea îl folosește, dar nimeni nu-l întreține. Unul dintre podurile de piatră este în curs de degradare și altul a cedat parțial, afectat fiind de apă și de traficul greu. Reparația sa s-a făcut artizanal.[8] Este asfaltată doar o porțiune cu o lungime de 5 km,[23] restul neputând fi abordat până în vârf decât cu o mașină de teren.[8]
Vîrful Bivolul, cel mai înalt din Munții Stânișoarei (1530 m) văzut de la aproximativ 1,5 km de Pasul Stânișoara
Obiective turistice și de interes situate în apropiere
Munții Stânișoarei:
Culmea montană, parcursă de traseul de creastă (Bandă roșie); acesta realizează legătura cu vârfurile din apropiere: Bivolul (aflat la sud-est și cel mai înalt din Munții Sînișoarei - 1530 m) și Muncelu (aflat la nord-est).[24]
Monumentul situat la poalele versantului estic al Obcinii Stânișoara și ridicat în cinstea celor câteva sute de militari căzuți în această zonă[5] după Lovitura de stat de la 23 august 1944[16]
Crucea Talienilor din Pasul Stânișoara[3] De aici se pot vedea localitatea Mălini, valea Sabasa, orașul Fălticeni și masivul Rarău.[25]
_-_Suceava.jpg)
