PROFILPELAJAR.COM

În terminologia creștină docetismul, din limba greacă δοκεῖν/δόκησις dokeĩn (a părea) /dókēsis (apariție, fantomă),^[1]^[2] este definit în sens restrictiv, conform lui Norbert Brox, ca „doctrina conform căreia fenomenul Hristos, existența sa istorică și trupească, deci, în special, forma de om a lui Isus, era o simplă aparență lipsită de orice realitate.” ^[3]^[4] Pe larg, termenul este considerat ca însemnând că Isus doar părea că ar fi om, iar forma sa umană era doar iluzie. Cuvântul Δοκηταί Dokētaí (iluzioniști) referitor la grupurile de creștini primari care negau natura umană a lui Isus, a apărut pentru prima oară într-o scrisoare a episcopului Serapion de Antiohia (197–203),^[5] care a găsit această doctrină în Evanghelia după Petru, în cursul unei vizite pastorale într-o comunitate creștină care folosea această evanghelie în Rhosus, condamnând-o ulterior drept falsificată.^[6]^[7] Acest termen pare să fi izvorât din dezbaterile teologice privitoare la sensul, figurat sau literal, a unei afirmații din Evanghelia după Ioan: „Cuvântul s-a făcut trup”.^[8]

Docetismul a fost în mod neechivoc respins la Primul conciliu de la Niceea în 325^[9] și este considerat drept erezie de Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă și Biserica ortodoxă coptă.^[10]

Note

^ González 2005, pp. 46–47. :"A term derived from the Greek dokein, to seem, or to appear."
^ Strecker 2000, p. 438. .
^ Brox 1984, p. 306. .
^ Schneemelcher & Maurer, p. 220. .
^ Breidenbaugh 2008, pp. 179–181.
^ Ehrman 2005, p. 16. .
^ Foster 2009, p. 79. . Serapion inițial aprobase utilizarea ei și și-a schimbat opinia la întoarcerea la episcopia sa din Antiohia, ocazie cu care a fost informat asupra conținutului evangheliei. El a scris „Privind așa numita Evanghelie a Sf. Petru” la care se face aluzie în lucrarea lui Eusebiu din Cezareea Historia Ecclesiastica VI 12.3–6.
^ Smith & Wace 1877, pp. 867–870. .
^ Ridgeon 2001, p. xv. .
^ Arendzen 2012. .

Bibliografie

Arendzen, J. (2012) [1909]. „Docetae”. The Catholic Encyclopedia. 5. Robert Appleton Company. Accesat în 25 aprilie 2012.
Ashwin-Siejkowski, Piotr (2010). „The Docetic View of Christ”. Clement of Alexandria on Trial: The Evidence of "Heresy" from Photius' Bibliotheca. Vigiliae Christianae. 101. Brill. pp. 95–113. ISBN 978-0-19-518249-1. Accesat în 25 aprilie 2012.
Breidenbaugh, Joel R. (2008). „Docetism”. În Hindson, Ed; Caner, Ergun; Verstraete, Edward J. The Popular Encyclopedia of Apologetics: Surveying the Evidence for the Truth of Christianity. Harvest House Publishers. pp. 186–193. ISBN 978-0-7369-2084-1. Accesat în 25 aprilie 2012.
Brox, Norbert (1984). „Zeitschrift für Kirchengeschichte”. 95. Kohlhammer Verlag: 301–314. ISSN 0044-2925. |chapter= ignorat (ajutor)
Conybeare, Frederick Cornwallis (1914). The Historical Christ: Or, An Investigation of the Views of Mr. J. M. Robertson, Dr. A. Drews, and Prof. W. B. Open court Publishing Company. Accesat în 25 aprilie 2012.
Edwards, Mark J. (2002). Origen against Plato. Ashgate Studies in Philosophy & Theology in Late Antiquity. Ashgate. ISBN 978-0-7546-0828-8. Accesat în 25 aprilie 2012.
Ehrman, Bart D. (1996). The Orthodox Corruption of Scripture: The Effect of Early Christological Controversies on the Text of the New Testament. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-974628-6. Accesat în 25 aprilie 2012.
Ehrman, Bart D. (2005). Lost Christianities: The Battles for Scripture and The Faiths We Never Knew (ed. 2). Oxford University Press. ISBN 978-0-19-518249-1. Accesat în 25 aprilie 2012.
Foster, Paul (2009). The Apocryphal Gospels: A Very Short Introduction. Very Short Introductions. 201. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-923694-7. Accesat în 25 aprilie 2012.
Gavrilyuk, Paul L. (2004). The Suffering of the Impassible God: The Dialectics of Patristic Thought. Oxford Early Christian Studies. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-926982-2. Accesat în 25 aprilie 2012.
González, Justo L. (2005). Essential Theological Terms. Westminster John Knox Press. ISBN 978-0-664-22810-1. Accesat în 25 aprilie 2012.
Grant, Michael (2004) [1977]. Jesus. Rigel. ISBN 978-1-898799-88-7. Accesat în 25 aprilie 2012.
Larsen, Kasper Bro (2008). „Narrative Docetism: Christology and Storytelling in the Gospel of John”. În Bauckham, Richard; Mosser, Carl. The Gospel of John and Christian Theology. Wm. B. Eerdmans Publishing. pp. 346–355. ISBN 978-0-8028-2717-3. Accesat în 25 aprilie 2012.
Mathews, Shailer (2006) [1917]. The Spiritual Interpretation of History. Cosimo, Inc. ISBN 978-1-59605-138-6. Accesat în 25 aprilie 2012.
Pickthall, Muhammad M. (2001) [1930]. The Glorious Qur'an: The Arabic Text with a Translation in English. TTQ, INC. ISBN 978-1-879402-51-5. Accesat în 25 aprilie 2012. ^{[nefuncțională]}
Price, Robert (2009). „Review: Timothy Freke and Peter Gandy, Jesus and the Lost Goddess: The Secret Teaching of the Original Christians”. Accesat în 25 aprilie 2012.
Ridgeon, Lloyd V. J. (2001). Ridgeon, Lloyd V. J., ed. Islamic Interpretations of Christianity. Palgrave Macmillan. ISBN 978-0-312-23854-4. Accesat în 25 aprilie 2012.
Schneemelcher, Wilhelm; Maurer, Christian (1994) [1991]. „The Gospel of Peter”. În Schneemelcher, Wilhelm; Wilson, McLachlan. New Testament Apocrypha: Gospels and related writings. New Testament Apocrypha. 1. Westminster John Knox Press. pp. 216–227. ISBN 978-0-664-22721-0. Accesat în 25 aprilie 2012.
Smith, William George; Wace, Henry, ed. (1877). A dictionary of Christian biography, literature, sects and doctrines. John Murray. pp. 867–870. Accesat în 25 aprilie 2012.
Strecker, Georg (2000). Horn, Friedrich Wilhelm, ed. Theology of the New Testament. Walter de Gruyter. ISBN 978-3-11-015652-2. Accesat în 25 aprilie 2012.
Streett, Daniel R. (2011). They Went Out from Us: The Identity of the Opponents in First John. Beihefte zur Zeitschrift für die neutestamentliche Wissenschaft und die Kunde der älteren Kirche. 177. Walter de Gruyter. ISBN 978-3-11-024770-1. |access-date= necesită |url= (ajutor)

[1] González 2005, pp. 46–47. :"A term derived from the Greek dokein, to seem, or to appear."

[2] Strecker 2000, p. 438. .

[3] Brox 1984, p. 306. .

[4] Schneemelcher & Maurer, p. 220. .

[5] Breidenbaugh 2008, pp. 179–181.

[6] Ehrman 2005, p. 16. .

[7] Foster 2009, p. 79. . Serapion inițial aprobase utilizarea ei și și-a schimbat opinia la întoarcerea la episcopia sa din Antiohia, ocazie cu care a fost informat asupra conținutului evangheliei. El a scris „Privind așa numita Evanghelie a Sf. Petru” la care se face aluzie în lucrarea lui Eusebiu din Cezareea Historia Ecclesiastica VI 12.3–6.

[8] Smith & Wace 1877, pp. 867–870. .

[Ridgeon_2001_xv-9] Ridgeon 2001, p. xv. .

[10] Arendzen 2012. .

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]