Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (englezăUnited Nations Convention on the Law of the Sea, prescurtat UNCLOS) este un acord internațional care a rezultat din a treia Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS III), care a avut loc între 1973 și 1982. Legea din Convenție definește drepturile și responsabilitățile națiunilor cu privire la utilizarea lor a oceanele lumii, de stabilire a orientărilor pentru întreprinderi, mediul, precum și managementul marin a resurselor naturale. Convenția, încheiată în 1982, a înlocuit patru tratate din 1958. UNCLOS a intrat în vigoare în 1994, la un an după ce Guyana a devenit a 60-a națiune ce a semnat tratatul.[1] Până în ianuarie 2015, 166 de țări și Uniunea Europeană au aderat la convenție.
Semnarea și ratificarea
Convenția a fost deschisă pentru semnare la 10 decembrie 1982 și a intrat în vigoare la 16 noiembrie 1994, după ratificarea celei a 60-a țară.[1] Convenția a fost ratificată de 167 de părți, care includ 166 de țări (163 de state membre a Națiunilor Unite plus observatorul Națiunilor UnitePalestina, precum și Insulele Cook și Niue) și Uniunea Europeană.[2][4]
State membre a Națiunilor Unite care au semnat, dar n-au ratificat