Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Uzbekistan
Uzbekistan O‘zbekiston Respublikasi O‘zbekiston Jumhuriyati
Arabii au stăpânit actualul teritoriu al Uzbekistanului încă din sec al VII-lea. În Evul Mediu, Uzbekistanul era unul din bastioanele islamului, fapt vizibil mai ales în Buhara, oraș din sud-estul țării, situat la 150 km vest de Samarkand, oraș faimos încă din secolul al IV-lea î.C. În Buhara s-au păstrat moschei vechi, minarete și medrese (școli islamice de învățământ superior). În ambele orașe domnea o atmosfera liberală; aici trăiau învățați și poeți marcanți, precum Avicenna sau Muhammad Al-Khwarizmi, unul dintre părinții algebrei.
Geografie
Există patru mari zone geografice: în vest este Câmpia Turanului, în nord un mare deșert pietros, deșertul Kîzîlkum (nisip roșu), în sud un alt mare deșert, numit Karakum (nisip negru), iar în est relieful crește progresiv până la granița cu Kârgâzstanul, unde se află Munții Tian Shan. În extremitatea vestică a Uzbekistanului se găsește lacul Aral, cândva a 4-a întindere intracontinentală de apă din lume. Lacul și-a redus volumul la aproape jumătate prin intervenția nechibzuită a omului (cea mai mare parte a apei fluviului Amudaria, care curge în sudul țării și care se varsă în lacul Aral, este folosită pentru irigații). Aceasta zonă a Uzbekistanului se deșertifică rapid.
Începând cu 2019, Uzbekistan are cea mai mare populație din toate țările din Asia Centrală și este a doua ca mărime (dacă se exclude Kazahstanul). 32,768,725[5] de cetățeni constituie aproape jumătate din totalul populației din regiune. Populația din Uzbekistan este foarte tânără: 34,1% din populație sunt tinerii cu vârstă mai mică de 14 ani (estimările din 2008).[6] Conform surselor oficiale, Uzbecii constituie majoritatea (80%) din totalul populației. Alte grupuri etnice includ Ruși 2%, Tadjici 5%, Kazahi 3%, Karakalpaci 2,5% și Tatari 1,5% (estimări din 1996).[6]
Există unele controverse cu privire la procentul populației de Tadjici. În timp ce cifrele oficiale furnizate de stat arată 5%, se vorbește despre o subestimare și, potrivit unor rapoarte care nu pot fi supuse verificării, unii savanți occidentali vorbesc despre 20% -30%.[7][8][9][10] Uzbecii s-au amestecat cu Sarti, o populație turco-persană din Asia Centrală. Astăzi, majoritatea uzbecilor sunt amestecați și reprezintă diferite grade de diversitate.[11] Uzbekistan are o populație etnică coreeană care a fost strămutată forțat de către Stalin în această regiune din Orientul Îndepărtat Rus în anii 1937-1938. De asemenea, în Uzbekistan există grupuri mici de armeni, localizați în mare parte în Tashkent și Samarkand. 88% din populație sunt musulmani (în majoritate suniți, și șiiți 5%), 9% ortodocși din Est și 3% alte credințe. În raportul privind libertatea religioasă internațională al Departamentului de Stat SUA din 2004, se arată că 0,2% din populație sunt budiști (aceștia fiind coreeni etnici). Totodată, evreii din Bukharan au trăit în Asia Centrală, mai ales în Uzbekistan, de mii de ani. În 1989, în Uzbekistan locuiau circa 94.900 de evrei[12] (aproximativ 0,5% din populație conform recensământului din 1989), însă la moment, după destrămarea Uniunii Sovietice, majoritatea evreilor din Asia Centrală au părăsit regiunea și au plecat în Statele Unite, Germania, sau Israel. În 2007, în Uzbekistan, au rămas mai puțin de 5.000 de evrei.[13]
Rușii din Uzbekistan reprezentau 5,5% din totalul populației în 1989. În perioada sovietică, rușii și Ucrainenii au constituit mai mult de jumătate din populația din Tașkent.[14] În recensământul din 1970, țara număra aproape 1,5 milioane de ruși, 12,5% din populație.[15] După dizolvarea Uniunii Sovietice, a avut loc o emigrare masivă a etnicilor ruși, în mare parte cauzată de motive economice.[16]
Copil Uzbec
În anii 1940, tătarii din Crimeea, împreună cu germanii de pe Volga, cecenii, grecii pontici,[17] Kumachi și multe alte naționalități au fost deportate în Asia Centrală. Aproximativ 100.000 de tătari din Crimeea continuă să trăiască în Uzbekistan.[18] În orașul Tașkent numărul grecilor a scăzut de la 35.000 în 1974 la aproximativ 12.000 în 2004.[19] Majoritatea turcilor meskhetieni au părăsit țara după pogromurile din valea Fergana din iunie 1989.[20]
Cel puțin 10% din forța de muncă din Uzbekistan lucrează în străinătate (în mare parte Rusia și Kazahstan) și alte țări.[21][22]
Uzbekistan are o rată de alfabetizare de 99,3% în rândul adulților mai mari de 15 ani (estimat în 2003),[6] care se datorează sistemului de învățământ gratuit și universal al Uniunii Sovietice.
În Uzbekistan, longevitatea estimată este de 66 de ani la bărbați și de 72 de ani la femei.[23]
Cuplurile nou căsătorite vizitează statuile lui Tamerlane pentru a primi binecuvântare la nuntă.
Religie
Moscheea Shakh-i Zindeh, Samarkand
Islamul este religia principală în Uzbekistan, deși puterea sovietică (1924–1991) a descurajat și a reprimat expresia credinței religioase în timpul în care Uzbekistanul era Republică Sovietică. În cadrul unui raport elaborat în 2009 de Centrul de Cercetare Pew a fost prezentat că 93,3% din populația Uzbekistanului sunt musulmani.[34] În 2014, 7% din populație reprezintă creștini ortodocși ruși.[35] Conform estimărilor, circa 93.000 de evrei locuiau în țară la începutul anilor 1990.[36] Totodată, a fost constatat că în Uzbekistan au rămas în jur de 7.400 de zoroastrieni, în mare parte în zonele Tadjice precum Hudjand.[37]
În ciuda predominanței islamului, practica credinței este departe de a fi monolitică. Uzbecii au practicat multe curente ale islamului. Conflictul tradiției islamice cu diverse agende de reformare sau secularizare de-a lungul secolului XX a lăsat o mare varietate de practici islamice în Asia Centrală.[36] 90% sunt musulmani suniți, iar restul populației practică credință străveche sau sunt necredincioși; 1% îl constituie șiiții.[38]
Sfârșitul controlului sovietic în Uzbekistan din 1991 nu s-a soldat cu o creștere imediată a fundamentalismului asociat religiei, așa cum a fost prognozat, ci mai degrabă o cunoaștere treptată a premiselor credinței islamice. Cu toate acestea, începând din 2015, a fost constatată o ușoară creștere a activității islamiste, organizații mici precum Mișcarea Islamică din Uzbekistan au declarat loialitate pentru Statul Islamic și au contribuit prin delegarea luptătorilor în străinătate,[39] deșinnnnzbekistan nivelul de amenințarea teroristă rămâne scăzut.[40]
Comunitatea evreiască
Comunitatea evreiască din Uzbekistan a înflorit timp de secole, cu greutăți temporare datorată domniei unor conducători. În timpul domniei lui Timur Lenk în secolul al XIV-lea, evreii au sprijinit foarte mult eforturile domnitorului în reconstruirea orașului Samarkand, unde a fost înființat un mare centru evreiesc.[41]
Bukharan Jews, c. 1899
După ce zona a intrat sub dominația rusească în 1868, evreii au primit drepturi egale cu populația musulmană locală.[41] În acea perioadă, aproximativ 50.000 de evrei locuiau în Samarkand și 20.000 în Buhara.[41] După revoluție rusă din 1917 și instituirea regimului sovietic, viața religioasă evreiască (inclusiv toate celelalte religii) a devenit restricționate. Până în 1935, o singură sinagogă din cele 30 a rămas în Samarkand; cu toate acestea, viața subterană a comunității evreiești a continuat în perioada sovietică.[41]
Până în 1970, 103.000 de evrei au fost înregistrați în RSS Uzbekă.[41]
Din 1980, majoritatea evreilor din Uzbekistan au emigrat în Israel sau în Statele Unite ale Americii.[42] În 2013, o mică comunitate evreiască a rămas în țară: aproximativ 7.000 locuiau în Tașkent, 3.000 în Bukhara și 700 în Samarkand.[43]
Limba
O pagină în limba uzbecă scrisă în scriptul Nastaʿlīq tipărită în Tașkent 1911
Limba uzbecă face parte din grupul de limbi turcești apropiată de limba uigură și ambele aparținând ramurii Karluk din familia limbilor turcice. Este singura limbă națională oficială și din 1992, este utilizată scrierea în baza grafiei latine.
Harta care prezintă vorbitorii persani în Uzbekistan
Până în anii 1920, limba Uzbecă scrisă se numea Turki (cunoscută de savanții occidentali ca Ciagatai) și folosea grafia Nastaʿlīq. În 1926, alfabetul latin a fost introdus și a trecut prin mai multe revizii de-a lungul anilor 1930. În cele din urmă, în 1940, alfabetul chirilic a fost introdus de autoritățile sovietice și a fost folosit până la destrămarea Uniunii Sovietice. În 1993, Uzbekistan a revenit la scrierea latină (alfabetul uzbek), care a fost modificat în 1996 și este predat în școli începând cu anul 2000. Unitățile de învățământ predau doar grafia latină. În același timp, grafia chirilică este cunoscută în rândul persoanelor mai în vârstă.[44] Chiar dacă la moment, grafia chirilică a fost eliminată din documentația oficială uzbecă, aceasta este încă folosită de un șir de ziare și site-uri populare web, în timp ce câteva canale TV dublează grafia latină cu cea chirilică.
Karakalpak, este o limbă turcă, care este mai aproape de cea Kazahă și vorbită de jumătate de milion din populație. În această limbă se vorbește în primul rând în Republica Karakalpakstan, unde își are un statut oficial.
Deși limba rusă nu este limba oficială a aceste țări, ea este utilizată pe scară largă în multe domenii. Informațiile digitale de la guvern sunt bilingve.[45][46][47] Rusa este o limbă importantă pentru comunicarea interetnică, în special în orașe, incluzând o utilizare socială, tehnică, științifică, guvernamentală și de afaceri de zi cu zi. Țara găzduiește, de asemenea, aproximativ un milion de vorbitori nativi de rusă.[48][49][50][51][52][53][52]
Limba tadjică (o varietate de persană) este răspândită în orașele Buhara și Samarkand, ce se datorează în mare parte populației relativ mari de etnici tadjici.[54][7][8] Limba tadjika de asemenea, este vorbită în regiunile Kosonsoy, Hust, Rishtan și So’x din Fergana, precum și în Burchmulla, Ahangaran, Bogustan, în mijlocul regiunii Sîrdaria, iar în final în Șahrisabz, Karși, Kitab și văile râurilor Kafiringan și Chaganian, fiind în total, aproximativ 10-15% din populația Uzbekistanului.[7][8][9]
Peste 800.000 de oameni vorbesc și limba kazahă.
În Uzbekistan, nu există cerințe pentru cunoașterea limbii pentru obținerea cetățeniei.[52]
Uzbekistanul este unul dintre cei mai mari producători de bumbac din lume și al 2-lea exportator mondial. Cu mare pondere în agricultura țării, care antrenează 50% din populație, sunt pomicultura și legumicultura. Pentru agricultură au fost construite 150000 km de canale de irigație.
Resurse naturale
Aur, uraniu, cărbune și, recent descoperite, zăcăminte uriașe de petrol și gaze naturale încă puțin folosite.
^ abcCordell, Karl (1998) Ethnicity and Democratisation in the New Europe, Routledge, ISBN: 0415173124, p. 201: "Consequently, the number of citizens who regard themselves as Tajiks is difficult to determine. Tajikis within and outside of the republic, Samarkand State University (SamGU) academic and international commentators suggest that there may be between six and seven million Tajiks in Uzbekistan, constituting 30% of the republic's 22 million population, rather than the official figure of 4.7% (Foltz 1996;213; Carlisle 1995:88).
^ abcJonson, Lena (1976) Tajikistan in the New Central Asia, I.B.Tauris, ISBN: 085771726X, p. 108: "According to official Uzbek statistics there are slightly over 1 million Tajiks in Uzbekistan or about 3% of the population. The unofficial figure is over 6 million Tajiks. They are concentrated in the Sukhandarya, Samarqand and Bukhara regions."
^Agtzidis, Vlasis (). „The Persecution of Pontic Greeks in the Soviet Union”. Journal of Refugee Studies. 4 (4): 372–381. doi:10.1093/jrs/4.4.372. ISSN0951-6328.
1 În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european ·2 Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței ·3 Stat transcontinental
![Drapel[*]](Fi%C8%99ier:Flag_of_Uzbekistan.svg)
![Stemă[*]](Fi%C8%99ier:Emblem_of_Uzbekistan.svg)
.svg)
_(6018352949).jpg)
_(5658826884).jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.svg)
