Constanța a fost fiica a lui Constantin Taloș, învățător, notar comunal și mai apoi, între 1865 - 1876, prim pretor, și a Amaliei Vida. O parte din studii le-a realizat într-un pensionat particular din Arad.[2]
Constanța Taloș a fost căsătorită, în prima căsătorie, cu Nicolae Marcu cu care a avut doi copii, Amos Aureliu (născut pe 13 octombrie1880) și Lucian Nerva (născut pe 15 iunie1883). În această perioadă îl cunoaște pe viitorul publicist și om politic Ioan Russu-Șirianu, elev la școala normală maghiară, cu care se vă căsători mai târziu și cu care va avea doi copii, Letiția și Mircea, mort în 1916 în luptele de la Turtucaia. Constanța Taloș a fost căsătorită pentru a treia oară cu scriitorul Alexandru Hodoș (Ion Gorun), având un fiu, Alexandru A. Hodoș, scriitor și publicist.[2]
Constanța Hodoș a fost una din reprezentantele mișcării feministe din România[3] și a înființat, în 1905, Revista noastră ce își propunea să devină „o oglindă credincioasă a colaborării intelectualității femeiești la patrimoniul comun cultural național”.
Opera
A venit (schiță), Lumea ilustrată, III, 1894, pg. 7
Spre fericire (nuvele), București, 1897
Aur! (dramă în 4 acte), București, 1903
Frumos (nuvele și schițe), București, 1905
Martirii (roman), Editura Minerva, București, 1908 (ed. II, București, 1915)
Nuvele, schițe, publicate în:
Viata literară și artistică, Nr. 5, 1908
Luceafărul, VIII, 1909, pg. 522
Semănătorul, IX, 1910, pg. 113
Departe de lume (nuvele), Editura Socec, București, 1909 (ed. II, București, 1925)
Aici pe pământ, (nuvele și schițe) București, 1914
Teatru de copii, prefață de D. Anghel, București, 1914
Ultimul prietin, București, 1916
Mântuirea (dramă modernă într-un act), Sibiu, 1920
Lilica iubește, Sibiu, 1921
Rodica. În vârtejul războiului, București, 1921
Judecătorul, Sibiu, 1922;
Povestiri din viața copiilor, Sibiu, 1928
Referințe
^Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, A-L, Paralela 45, p. 724
