Confederația de la Targowica

Spânzurarea în efigie⁠(d) a liderilor Confederației de la Targowica, Varșovia, 1794, după Răscoala de la Varșovia (1794)⁠(d). Pictură de Jan Piotr Norblin⁠(d).
Generalul rus Vasili Stepanovici Popov, autorul textului confederației

Confederația de la Targowica (în poloneză konfederacja targowicka, IPA: [kɔnfɛdɛˈrat͡sja tarɡɔˈvit͡ska], în lituaniană Targovicos konfederacija) a fost o înțelegere între unii magnați⁠(d) polonezi și lituanieni convenită la , la Sankt Petersburg, cu sprijinul împărătesei ruse Ecaterina a II-a.[1] Confederația se opunea Constituției din 3 mai 1791 și a luptat în Războiul Ruso-Polon din 1792, care a dus la a doua și apoi a treia împărțire a Poloniei⁠(d).

În istoria Poloniei, confederația de la Targowica este văzută ca o conspirație de trădare a țării. În timpul răscoalei lui Kościuszko din 1794, conspiratorii au fost judecați și condamnați la moarte, câțiva dintre ei fiind prinși și executați.

Istorie

Confederația de la Targowica se opunea Constituției din 3 mai 1791, care fusese adoptată de Marele Sejm⁠(d), în special prevederilor care limitau privilegiile nobilimii. Textul actului de înființare al confederației a fost întocmit de generalul rus Vasili Stepanovici Popov, șeful Statului Major al Prințului Grigori Alexandrovici Potemkin. Scopul său a fost proclamat în micul oraș Targowica, care se afla pe moșia lui Potocki (astăzi în raionul Holovanivsk din regiunea Kirovohrad, Ucraina) la .[1] Patru zile mai târziu, două armate rusești au invadat Uniunea Polono-Lituaniană.[1]

Forțele rusești au învins trupele loiale Uniunii Polono-Lituaniene, Sejmului și regelui Stanisław August Poniatowski în Războiul Ruso-Polon din 1792 . Drept urmare, regele Poniatowski, s-a alăturat oficial Confederației. Victoria lor a precipitat a doua împărțire a Poloniei și a pregătit scena pentru a treia împărțire și dizolvarea finală a Uniunii în 1795.[2] Acest rezultat a fost o surpriză pentru majoritatea confederaților, care doreau doar să restabilească status quo ante și se așteptau ca răsturnarea Constituției de 3 mai să atingă acest scop.[1]

Amintirea

Termenul targowiczanin, care din punct de vedere istoric se aplică fiecărui membru și susținător al Confederației de la Targowica, a devenit sinonim pentru „trădător”, așa cum Targowica este sinonim cu trădarea. Aceste semnificații încă mai funcționează în limba poloneză până în prezent.[3]

Membri principali

Alți magnați:

Citate

  • Din Actul Constitutiv al Confederației de la Targowica:[8]

„Dorințele Alteței Sale Împărătasa Rusiei [Ecaterina cea Mare], aliată a Rzeczpospolitei [Uniunii], nu sunt și nu au fost altele decât prin folosirea armatelor sale pentru a returna Rzeczpospolitei și polonezilor libertățile, și mai ales siguranța și fericirea tuturor cetățenilor.”

  • Unul dintre fondatorii Confederației Targowica, Stanisław Szczęsny Potocki:

„Fiecare polonez adevărat⁠(d), neorbit de cabala prusacă și regalistă, este convins că patria noastră poate fi salvată doar de Rusia, altfel națiunea noastră va fi înrobită”.

  • După abdicarea lui Stanisław Poniatowski și distrugerea Uniunii, Szczęsny Potocki a spus:

„Despre Polonia și polonezii din trecut [nu vreau să mai vorbesc]. A dispărut această țară și acest nume, așa cum mulți alții au pierit în istoria lumii. Acum sunt rus pentru totdeauna”.

Note

  1. ^ a b c d Daniel Stone (). The Polish-Lithuanian State: 1386–1795. University of Washington Press⁠(d). pp. 282–285. ISBN 978-0-295-98093-5. Accesat în . 
  2. ^ Tanisha M. Fazal (). State Death: The Politics and Geography of Conquest, Occupation, and Annexation. Princeton University Press. pp. 107–108. ISBN 978-0-691-13460-4. Accesat în . 
  3. ^ Patrice M. Dabrowski (). Commemorations and the Shaping of Modern Poland. Indiana University Press. p. 101. ISBN 978-0-253-34429-8. Accesat în . 
  4. ^ a b c Richard Butterwick (). Poland's Last King and English Culture: Stanisaw August Poniatowski, 1732–1798. Oxford University Press. p. 310. ISBN 978-0-19-820701-6. Accesat în . 
  5. ^ a b c Davies, Google Prin, p. 540
  6. ^ Jerzy Jerzy Jan Lerski (). Historical Dictionary of Poland, 966-1945. Greenwood Publishing Group. p. 268. ISBN 978-0-313-26007-0. Accesat în . 
  7. ^ Jerzy Jerzy Jan Lerski (). Historical Dictionary of Poland, 966-1945. Greenwood Publishing Group. p. 342. ISBN 978-0-313-26007-0. Accesat în . 
  8. ^ Balázs Trencsényi; Michal Kopeček (). Discourses of Collective Identity in Central and Southeast Europe (1770–1945): Texts and Commentaries. Central European University Press. pp. 282–284. ISBN 978-963-7326-52-3. Accesat în .