Confederația Germană în 1820. NU toate teritoriile celor două puteri majore - Imperiul Austriac (galben) și Prusia (albastru) făceau parte din Confederație (frontiera roșie)
Confederația Germană în 1820. NU toate teritoriile celor două puteri majore - Imperiul Austriac (galben) și Prusia (albastru) făceau parte din Confederație (frontiera roșie)
Confederația Germană (în germanăDeutscher Bund) a fost o confederație formată din mai multe state din Europa Centrală, care a existat între 1815 și 1866. A fost formată în urma Congresului de la Viena ca succesoare a Sfântului Imperiu Roman, ce fusese desființat în anul 1804. Reunea fostele state membre ale Confederației Rinului, împreună cu Prusia și Austria, plus o serie de teritorii ce fuseseră încorporate în Primul Imperiu Francez. În urma Revoluției de la 1848 confederația a fost dizolvată, dar a fost restabilită doi ani mai târziu în 1850. Rivalitatea dintre cele două state importante, Prusia și Austria, a dus la Războiul Austro-Prusac din 1866 și la dizolvarea confederației. O serie de state au format Confederația Germană de Nord în jurul Prusiei, celelalte, cu excepția Austriei, alăturându-se acesteia în 1871 pentru a forma Imperiul German.
Membrii Confederației Germane
Monarhii statelor membre ale Confederaţiei la Frankfurt în 1863
Confederația Germană era o confederație ce regrupa 39 de state. Adunarea Federală din Frankfurt reprezenta suveranii și nu popoarele acestor state. Dimensiunea și influența statelor individuale era variabilă, astfel:
Imperiul Austriac și Regatul Prusiei erau cele mai mari și cele mai puternice membre ale confederației. Mare parte din teritoriul controlat de acestea nu făcea parte din confederație. De asemenea, o mare parte din armatele respective nu au fost încorporate în armata federală. Astfel cele două state au continuat să funcționeze ca state independente. Amândouă statele aveau câte un vot în Adunarea Federală.
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
